Septembrie 2006

La multi ani, Ina! :)

Vinerea viitoare plec in imperiul austro-ungar. Adica la Viena si Budapesta. Asa ca daca vrea cineva sa faca tura-vura pe blogul asta si sa scrie in locul meu (ca tot se poarta in ultimul part time bloggeritul, exchange-ul samd) lasati un comment si va fac user. :)  (Preferabil dintre cunoscuti. Adica daca apare la comment un nume care nu-mi spune nimic, nu stiu cat curaj am sa las blogul pe mana lui).

Si daca pastreaza ritmul posturilor mele din ultimul timp, n-o sa aiba prea mult de lucru. :)

Timp de fix cinci ani am refuzat sistematic sa-mi iau tv, tv tuner, tv orice. Pentru ca stiam (din experienta) ca voi pierde mult prea mult timp uitandu-ma la productiile autohtone. Asa ca de la inceputul facultatii sursele mele de informare au fost revistele, ziarele, radio (pentru o perioada scurta) si, in primul rand, Internetul. ...

Catalin ne invita sa plantam idei si copaci. Foarte tare proiectul si foarte grele si interesante intrebarile. :) Dupa 100 de raspunsuri la 100 de intrebari ar putea iesi o carte.

Traiestefeminin.ro ne-a distrus ziua de lucru. Seful meu sta in birou si citeste interesat despre "un penis mare si catifelat", blonda noastra preferata e insa in dubii daca e bine sa fie singura, Flavia incearca sa ignore situatia si eu imi descopar vechile tendinte spre misoginism. Restul lumii manifesta acelasi entuziasm debordant. 

Cum o fi sa trimiti... un penis prin posta? Chiar si barbatilor? :))))))

Ma rog, se pare ca si-a atins scopul. E subiectul preferat de discutie, am retinut numele sitului din prima si mai mult decat atat, toata lumea il da mai departe. Mai viral de atat nici ca se poate.

Am gasit pozele! Le pierdusem prin sutele de foldere de pe comp. Sunt facute asta-vara, in aceeasi zi. Cand am vazut cel mai mare catel ever si cea mai mica pisica ever!!!!

Catelul avea peste 80 kg si era cu stapanii la plimbare, in fata la TNB. Si era foarte simpatic si absolut imens.


Pisicutul cred ca avea sub 300 de grame si papa laptic pe terasa la Motoare. Nu va puteti imagina cat era de scump.



Awwww!

Mi-am pierdut certificatul de nastere. Asta n-ar fi o tragedie daca acum ceva timp nu mi-ar fi expirat si buletinul. :) Se pare ca pasaportul e singurul acuma care imi mai garanteaza identitatea si nici asta pentru mult timp. Ma aflam deci in fata unei duble probleme: certificatul si buletinul. Dupa ce bantui dupa sedii, schimbate de vreo doua ori in ultimul timp, gasesc locul magic. Locul magic avea bineinteles cateva cozi atasate, in functie de actele de care aveau oamenii nevoie. Stau la coada pentru certificatul de nastere. Inca din fata usii, auzeam urletele functionarei. Mi-o imaginam la 50 de ani, machiata strident si cu permanent. Asa era....

Sunt la Craiova si nu pot sa dorm. Motivul e banal. Am visat urat. Foarte urat. Si mi-e frica sa dorm iar. Foarte rar visez urat, dar atunci cand se intampla, ies multe lucruri la suprafata firava a visului. Le recunosc, dar nu-mi sunt tocmai simpatice. Sunt frici, obsesii, ganduri, piticei pe care ii cunosc bine, cu care am ajuns cumva sa convietuiesc, sau mai exact sa ii trimit frumos la culcare, spunandu-le ca n-am timp de ele. Si ele dormiteaza, dar se mai trezesc atunci cand dorm eu. Pentru ca nu e frumos sa se trezeasca in timpul zilei, sa ma pocneasca scurt, sa ma paralizeze pentru cateva secunde in mijlocul unei vieti sociale senine. Nu? Nu. Pentru ca nu poti sa-i spui unui interlocutor, prieten, orice, scuza-ma cateva minute, am de rezolvat ceva cu mine insami. Nu se face, suntem prea ocupati pentru asta.

In alta ordine de idei, aseara am redescoperit o carte care imi este foarte draga dar pe care, nu stiu de ce, o trimisesem acasa din greseala in sacii de carti care nu mai incapeau in noua configuratie. Probabil era mica, subtire, aproape invizibila si am luat-o aiurea, printre alte carti mai mari si mai impunatoare.

E vorba de "Un razboi de o suta de ani" al Marianei Marin. Imi e foarte greu sa scriu despre poezie, mai ales despre poeti care imi plac foarte mult. Mariana Marin face parte dintre ei. Asa ca stau si ma uit la postul asta si nu-mi dau seama cum se poate continua. Stop joc. Nu pot sa spun, decat poate in cuvinte foarte banale si insuficiente, ce simt cand citesc poeziile Marianei Marin. Pentru ca nu cred ca e cazul de teorii literare, care oricum nu imi sunt prea simpatice, mai ales cand vine vorba de poezie. Simona Popescu stie sa vorbeasca despre poezie. O auzi/citesti si dai fuga la biblioteca sa cauti in volum sau la computer sa incerci tu sa scrii ceva. Eu nu pot.

Asa ca o sa dau copy paste la o poezie gasita aici, pentru ca nu am cartea la indemana. Si care se potriveste bine de tot cu noaptea asta.

Elegie - La sfarsit ramane doar spaima

La sfarsit ramane doar spaima

si acel sentiment de pustietoare siguranta,

- a limitelor,

dintre un mar putred si unul sanatos.

Daca intind mana,

as putea avea certitudinea existentei mele

intre fotoliul nichelat si fereastra.

Daca imi biciui constiinta,

ar putea sa iasa si un lucru bun,

- un pumn de cenusa aromata si scanteietoare,

care va pleca din nou in lume...

 

Dar nimeni nu apropie fotoliul nichelat de fereastra.

Stiu: pamantul nu primeste decat carnea cruda,

care nu va mai pleca niciodata in lume, la fel...

Intru si eu in joc. Deeeci, daca plec in vacanta sau daca nu am timp, nu am chef, nu am subiecte to blog in cine as avea totala incredere sa scrie in locul meu?

As lasa neconditionat tastatura pe mana lui Bucurenci, Luciei, oricaruia dintre oricumi, lui Carmen, lui Catalin si Tiei.

Un prieten, proaspat angajat la o firma de soft, este trimis la noul sau birou. Pe care erau doua unitati. Seful ii zice: "Nu functioneaza, fa si tu curat, deconecteaza ce-i p'acolo".

Oook. Scoate el firele, le baga pe sub birou, scapa de unitati, aranjeaza frumos spatiul de lucru. :)

Dupa cateva minute, vine un tip disperat la el in birou si il intreaba nervos:

"Mai, ce s-a intamplat cu Isus?????"

My friend, usor stupefiat: "What?"

"Isus!!!!"

Prietenul meu, cuprins brusc de fiorul religios, ramasese usor fara cuvinte.

"L-ai deconectat pe Isus! Serverul!"

Una dintre unitatile de pe masa era serverul de licente si se numea Isus. :) Si pentru scurt timp, Isus a fost offline.

Adevarat s-a resetat!

Art is a cat! via

Deeeci. Datele problemei: vorbesc cu Catalin. Imi spune ca face o dezbatere despre bloguri in Cultura, ca sa scriu. Pana cand? Miercuri seara. Biiiiine. Imi trimite intrebarile, mai vorbim, imi dau cu parerea, le mai schimba.

Trec zilele. Joi dimineata telefon de la Catalin: ai facut alea? Io buimaca: Whaaat? Cele doua texte, unul pentru emisiune, unul pentru revista. Ups. :) Nu le facusem pentru ca intre timp se intamplasera lucruri: vedeam cate 2 garsoniere pe zi, eram bizi la job, apoi m-am mutat (!), oboseala multa, etc.

Problema e ca uitasem complet. Niciodata nu mi s-a intamplat asta, de obicei traiam cu sentimentul vinovatiei, fiind constienta ca iar o sa fac totul in ultimul moment. Acum... blanc, gol.

La 10 jumate aflu ca uitasem de emisiunea de la 11 jumate (care era in fiecare saptaman, btw, deci n-aveam motive sa uit). Din fericire, dizertatia mea pe bloguri e mereu folositoare, asa ca am luat o bucatica de acolo si in jumate de ora am facut-o sa sune coerent pentru radio.

Cata: mai, fa-mi textul pentru dezbatere pana diseara la 7. Deadline final: 7!!! I-am zis ca nu promit, ca sigur n-o sa am timp, ca e prea pe graba, ca sunt deja la job, etc. Pe la 6 si ceva incepusem sa am timp, dar m-am gandit ca oricum e prea tarziu.

Pe la 9 jumate suna Catalin: ai facut textul? Eu: Pai nu ai zis 7? El: Am zis 7 sa fie 9!!!!!! Eu: Shit, de data asta n-a functionat.

Dezbaterea a iesit foarte bine si fara mine. Raspunsurile aici, unele dintre ele sunt chiar foarte interesante.

Fredo si Pid'Jin cauta un mod cultural de a distruge lumea. Referintele literare si politice nu lipsesc.



Omg! My own banner! Multumesc frumos! :)

Deeeeci. Cum faci rost de e-mailuri sa ai cui trimite noile tale promotii/produse/preturi/invitatii. Nu o cumperi, ca e scumpa si nu e nici foarte targetata.

Trimiti un comunicat ca faci un concurs:

"Pentru a participa la concurs trebuie sa ghiciti numele personajului descris mai jos si sa ne trimiteti adrese de e-mail a 3 prieteni impreuna cu raspunsul dvs. (prietenii dvs. vor primi o invitatie pentru concurs).
Atentie: vor fi luate in considerare pentru tragere la sorti, numai raspunsurile care includ si adresele de e-mail a trei persoane."

Urmeaza descrierea personajului, bla, bla.

"Raspunsul il puteti gasi vizitand site-ul nostru: www.mestesug.ro."

Logica e simpla. Aflu de concurs, browsez prin site pana gasesc descrierea aia, intre timp mai vad si ceva produse, poate-mi plac, poate cumpar, trimit mailul, poate castig si castiga si prietenii mei ceva spam. Daca intreaba cineva ceva, eu am dat adresa lor de mail. Cool.

De data aceasta ceva mai moderat, probabil i-au ajuns la urechi carcotelile celor mai putin filosofici.

"Si eu, ca si multi altii, nu cred ca marele gunoi de sub covor au fost informatorii. Daca exista o ordine dictata de urgenta, nu cu ei trebuia inceputa curatenia. Paleologu, Doinas sau, astazi, parintele Marchis (cu cele ?patru-cinci note informative? ale lui) sunt o gluma (subl. mea) pe langa Vadim Tudor vicepresedinte in Senat, colonelul de securitate Merce deputat si generalul de securitate Plesita arbitru moral si hermeneut la un post de televiziune."

Atunci cum ramane cu:

" In halul in care ne aflam acum, nu avem timp de nuante (subl. mea). Nu-mi cereti sa disting intre femeia cu carpa de pe coridor, intre d-voastra ca turnatoare si generalul Plesita care batea sau care punea la cale crima."

Incurcate sunt caile filosofiei. Prevad un al doilea Epistolar, care va aduna scrisori deschise catre turnatori. Cine-i urmatorul?