Septembrie 2005

Cand citeam acu vreun an niscavai teorii despre Internet ca spatiu sacru, pur, opus profanului, materialului, bla, nici prin cap nu-mi trecea asta.

Am mai auzit eu de rebranding religios, ceva cu Isus avand fata lui Che G (de ce? Crestinismul a fost o revolutie! .. ma gandesc eu ca s-au gandit creativii de pe acolo, which is ok, dar chiar Che Guevara? ), dar nush de ce ideea de BOR legat la Internet m-a facut sa cad de pe scaun de ras.

Adica eu ma spovedesc asa: parinte, am pacatuit :((((. dar mi-a cam placut :D:D:D. dar nu mai fac :) Oare am emoticoane sau audibles? Si audibles sunt cu psalmi? Da de fapt, ar putea sa construiasca o catedrala a mantuirii neamului lor de internauti!, in photoshop :))))

Probabil ca am in minte toti popii care m-au intrebat daca sunt cuminte sau micile scandaluri legate de Prea Fericit, in special legate de Epoca de Aur. Mi se pare o chestie gratuita, nu-s convinsa ca prea multi tineri isi vor gasi mantuirea online, ca e o chestie de imagine, care nu se bazeaza pe o adaptare reala a bisericii la contemporan, ci pe o strategie de PR menita sa ne faca sa uitam micile pacate lumesti ale mai marilor intr-ale sfinteniei. In rest, tot asa cum stim...

Si pun pariu ca in capatul sfant al computerelor nu vor sta preoti, ci cel mult studenti care se vor amuza teribil de pocaintele credinciosilor virtuali.

Ce a fost: o revistuta pornita teoretic la Litere, practic facuta de studenti de la diverse facultati, adunati la un moment dat in jurul unui cenaclu literar.

 Vroiam o abordare culturala, dar in nici un caz rigida, cu un ton simpatic, plina de atitudine (si de teribilismele adiacente de 20 si ceva de ani) dar fara ideologii pe care sa le apere pana la moarte, ironica unde e cazul, serioasa unde trebuie, care sa vada si sa auda multe, pentru ca apoi sa le puna intr-o forma coerenta.

Uite ce a iesit: pedefeuri aici si aici. Reactiile, cel putin cele de care am aflat noi, de prin reviste "mai mari" sau de la prieteni, au fost ok. Numarul 3, desi terminat si paginat pe jumate, nu a mai iesit din, evident, lipsa de fonduri.

Ce va fi (sper): o noua revista, cu un proiect schimbat, axata tot pe cultura, dar cumva altfel decat ceea ce se face la noi, care sa arate foarte, foarte bine si sa fie scrisa la fel, foarte diversificata si mai ales fara constrangeri editoriale. Dar, well, pana aici e ceva de mers (alergat), mai ales in cautare de fonduri, publicitate, stuff...

Da, deci citesc reviste de femei :)))) Mi-au fost puse in brate (un teanc!) de my boss , ca sa produc ceva despre femeia tip de acolo. De cateva zile ma documentez, imi iau notite... zici ca imi bat capu cu cine stie ce teorii literare greu de inteles.

Brusc am constatat ca habar nu aveam ca toamna asta se poarta hippie sau talia empire, ca tre sa analizez atenta posteriorul unui tip ca sa vad ce e de capul lui, ca nu mi se asorteaza bluza cu bocancii, ca nu ma comport cum trebuie intr-o relatie, ca citesc carti total neinteresante si le ratez pe alea interesante (aka ultima capodopera de Coelho), ca nu imi fac masca de fata cu fructe exotice, ca n-am idee de ultimul luciu de buze sau cate luni trebuie sa astept pentru a il prezenta parintilor.

E vorba de femeia cu nume de revista (Tabu, Cosmo, Unica). Care mie mi se pare ca vrea sa scape de cliseele traditionale (cratitza) pentru alte clisee, retusate frumos in Photoshop si despre care inca nu m-am lamurit daca ascunde ceva sub imaginea asta "tare", daca si-a definit clar identitatea sau daca asteapta sa ii spuna Cosmo de luna asta cum sa se comporte in pat.

Ca sa nu vorbim de feminism, care ma enerveaza la culme! Ca orice ideologie cu tenta extremista, dar de fapt seaca si plina de constrangeri. Ma rog, terminand si o facultate de fete, e posibil sa fiu si eu cam extremista si usor misogina... :D

Alex Ulmanu, Caius Dobrescu, Sorin Adam Matei si Ciprian Siulea au blog! De citit, de urmarit...

Astept de nu stiu cand Moartea domnului Lazarescu. Iar azi a fost marea premiera. Care, imho, e ok, dar nu e cine stie ce...

Incep cu ce mi-a placut, ca e mai scurt: cum au jucat actorii (cu exceptia Monicai Barladeanu, care mi s-a parut penibila), ideea un personaj absolut banal, antierou si inconstient de ceea ce i se petrece (chestie care nu se trage de la hematomul de pe creier), impresia de realism (desi medicii sunt mult mai naspa decat cei din film) si bine, faptul ca touching, dar e normal pentru genul asta de subiect (pe toti ne doare asta cu sistemul sanitar care suge si toti ne amintim ca nu avem chef sa murim). Aaa, da, si finalul, ca e deschis, dar ca gasesti cheia in titlu... moartea domnului Lazarescu, deznodamantul previzibil si asteptat, nu se intampla efectiv.

And now, doamnelor si domnilor, ce e naspa: e atat de ROMANESC, aceeasi mizerie cotidiana, aceleasi stereotipii care strainilor li se par SF iar noua normale sau cel putin acceptabile, aceleasi figuri din stirile de senzatie, prea mult naturalism si prea putine artificii regizorale, modul in care e filmat, cadrele. E un film care vrea sa fie puternic dar nu ascunde prea multe dimensiuni subtextuale, e mult prea liniar si prea lung, egal de la un capat la altul, fara tensiuni prea mari, fara surprize sau intorsaturi, cat de mici, de situatie.

Vreau si eu un film romanesc care sa nu fie despre cat de nasol e la noi, care sa poata fi luat drept francez sau chiar american, cumva despre "cealalta Romanie" sau mai bine despre nici o Romanie, cu un subiect mai putin social, dar care sa mearga pe o idee misto, realizat misto (cum e Filantropica, cel mai tare film romanesc dp meu dv ).

A aparut in sfarsit Imagoo pe septembrie! Si arata beton :)) Articolele mi se par ok, dar probabil ca aici sunt subiectiva. :D

Ca ar veni Beigbeder saptamana viitoare sau asa ceva in Romania. Stie cineva mai multe?

Chestia asta cu lipitul unor texte in locurile publice sau publicarea de anunturi absurde in ziarele locale o facea si Celebrul Animal in Arad. O grupare subtil avantgardista, care nu isi exprima revolta strigand in gura mare, ci printr-o nevazuta "parazitare", cum zic ei. Textele acestui personaj (animal) colectiv, pe care le-am auzit la un cenaclu in Prometheus, le-am citit in revista sau pe site, mi se par stranii, suprarealiste, cu formulari paradoxale, dar in acelasi timp foarte bine ancorate in cotidian, avand o expresivitate care, cel putin pe mine, m-a lasat muta.

Cartea lui Lazurca nu am apucat sa o citesc inca, dar din fragmentele vazute pe ici, pe colo pare foarte, foarte misto.

Cica manelele ar fi pe moarte. Daca da, intentionez sa ai anunt pe vecinii mei ca au un cadavru in playlist si ar face bine sa-l ingroape rapid si in liniste.

Un site cu o idee misto. Am lesinat de ras la ad-urile modificate, sectiunea foto. Forumul e ceva mai soft, haios doar pe alocuri.

Deci... barfa de doua urechiuse, as spune, folosind sistemul deja consacrat al catavencilor: micul l (filos-ofof-ul) s-a laudat sus si tare ca el l-a adus pe Llosa in Romania. Barfa din doua surse (iuna nside editura si una inside Microsoft) spune ca Humanitasul nu a dat absolut nici un ban pentru venirea scriitorului si ca totul was powered by Microsoft. Si ca filiala Bill Gates Romania nu a fost prea fericita ca acest lucru nu s-a stiut si ca toate laudele le-a primit Humanitasul.

A doua barfa, related to prima, e ca l cel mic l-a convins pe Llosa sa renunte la drepturile de autor, pentru ca Romania oricum e o tara mica, saraca, cu multi tarani... si comparativ cu veniturile sale per carte de 2, 3 sute de mii de euro in strainatate, ce mai conteza cativa dolari in plus de la amaratii de noi?

Dar cum spuneam, asta vorbeste targul....

Astazi la Carturesti, intr-o inghesuiala de zile mari, am auzit mai multe persoane discutand acid despre prestatia de ieri a "maestrului" director de editura fost comunista, actual umanista. Si acum, ca tot mi s-a pus pata, un link.

Aaa, da, si autograful :)

Cum spuneam, a venit Llosa...
 

Azi la Romexpo, conferinta Microsoft, la care mai auzeai: Your bussiness, .Net, by Microsoft... fix cand Llosa dadea mana cu lumea de pe acolo.

Intalnirea s-a vrut o discutie intre Liiceanu si Llosa, da hm, a iesit un mix destul de dubios intre intrebarile lungi, cu citate si cam enervante (imho) ale filosofului national si dezinvoltura latina (stiu ca e fumat termenul, dar chiar asa era!) a lui Vargas Llosa.

Nu pot sa explic foarte clar de ce nu mi-a placut Liiceanu (desi acu ceva timp, destul de mult, e drept, citeam mergand pe strada Usa interzisa). Avea un ton, well, foarte serios si patruns de sine, agresiv si punea intrebari care mi s-au parut off-topic, iar la un moment dat Llosa dadea semne discrete de enervare sau de amuzament. Exemplu: pornind de la faptul ca scriitorul a avut o copilarie nu prea fericita, traind pana la 10, 11 ani cu mama lui, apoi afland ca de fapt tatal nu este mort si, mai mult decat atat, acesta revenind foarte autoritar si "sadic" in viata familiei, cum de nu a avut Llosa probleme psihice? L-a ajutat scrisul? Sau cum decurge la el o zi normala. Sau: Cum v-ati descurcat in viata cu ipocrizia? (referindu-se la dihotomia civilizatie-instincte primare) Llosa a raspuns misto, accentuand pe faptul ca literatura, arta in general, iti permite sa sa fii primitiv si salbatic, fara a iesi din civilizatie.

Cel putin la formularea: " De vreme ce i-am pus-o lui Cioran, pot sa v-o pun si dumneavoastra" sala era pe jos de ras. Era vorba de o intrebare, evident, dar ce mai conta? Sincer, ma asteptam la mai mult. La final, Liiceanu a zis ca intrebarile lui, chiar daca parea tendentioase, erau puse (:D) dintr-o mare iubire. Dragoste cu nabadai, ce pot sa spun!

Llosa mi s-a parut un tip super relaxat (genul acela de relaxare pe care o au cei foarte buni si constienti de asta) dar in acelasi timp foarte ferm in ceea ce face, un om pentru care viata e literatura si multa, foarte multa munca (pentru o persoana lenesa din cale afara ca mine nu a fost chiar dragut sa aud asta), un program strict si constiinta clara ca trebuie sa scrie.

Ceea ce imi placea mult era ca zambea in timp ce vorbea...


PSssss: Apropo de mari tastaturi ... Wrong! la sfarsit i-a cerut cineva mailul lui Llosa si i-a zis ca s-o intrebe pe sotie, ca el nu-l tine minte. Si, daca se gandeste bine, nici numarul de telefon nu-l prea stie.

Am vorbit azi cu cineva care se ocupa de PR in cadrul guvernului. Si nu mi-a placut deloc ce am auzit. Da deloc. Ca "jurnalistii" cer o gramada de bani pentru a iti publica un comunicat sau o stire, informatii obiective despre activitatea respectivei institutii. Si ca scriu cam ce le dicteaza lor "constiinta" interesata de diverse ... facilitati. Despre interesele din spatele oricarei mutari politice "pentru binele tarii" nu zic nimic...

Naspa rau!!! Aflasem si eu chestii de genul asta de la o scoala de vara, dar nu imi imaginam ca e chiar asa nasol. Ma asteptam sa ceara bani pentru o ancheta cu care santajeaza subiectul sau pentru deja celebra publicitate nemarcata. Dar a nu publica informatii care nu au legatura cu "senzationalul" mi se pare total aiurea si incep sa ma intreb cat din ceea ce citesc in presa e pe bune.

O ancheta foarte, foarte interesanta a fost facuta de Stefan Candea si Sorin Ozon de la Centrul Roman de Jurnalism de Investigatie. Dinozaurii nu numai ca nu au disparut, dar  o duc tare bine. Nu e de mirare ca respectiva ancheta nu a fost publicata in nici un ziar...

S-au redeschis Ferestre si Timp, pe care cineva le numea in Cotidianul acum ceva timp Fiinta si Timp. Pe principiul Heidegger si taranul roman au multe in comun!

Misto, de-abia astept sa le vad, mai ales ca atunci cand am fost eu la MTR (un muzeu absolut superb! ) daca intrebai pe cineva de ele se facea verde si bajbaia ceva cu renovare, desfiintare, schimbare, nu stim, sunteti de la presa?

Vine Llosa in Romania. (faceti abstractie de titlul cu mari condeie vin in Romania. Mai ales ca mai nou ar putea fi vorba de MARI TASTATURI care isi lasa stapanii acasa sa cugete la noile opere si ele pleaca in excursie. Anyway... ). La Neptun si miercuri in Bucuresti. Voi reveni...

Tot caut degeaba situl Uniunii Scriitorilor sa aflu mai multe. Se pare ca inca nu au aflat ca masina lor de scris (aka computeru, ca nu cred totusi in teoria cu condeiele in sec 21) se poate conecta la alte si alte masini... Asta explica de ce la licenta mea, comisia de literatura  con-tem-po-ra-na! s-a uitat cu mila si trista mirare cand a vazut noile media in titlul lucrarii si s-a declarat in totala necunostiinta de termeni si a zis stop cand am zis timida Internet...  Despre ce treaba are el cu unele texte de literatura din ultimii ani nu am apucat sa zic nimic.

Tocmai am dat si am intrat la master - Teoria si practica editarii - la Litere (Iar Litere, fir-ar sa fie! cred ca e un blestem :D ). Un soi de jurnalism cultural combinat cu ceea ce se intampla prin edituri. Kind of cool si ceva mai practic decat restul optiunilor.

Examenul - super usor, combinatie intre proba orala si interviu... adica aberai ce vroiai si te mai intreba comisia (de treaba) de ce dai la masterul asta sau cate ceva din bibliografie, dar fara biletele, ravashe cu subiecte si alte chestii de genul.

Asta explica si pauza de pe blog? Hm, desi invatand de zor si convingand porcul in ajun sa se ingrase, ma gandeam sa dau asa, o lista de termeni din bibliografie... poate later.

Se face film (r: Tudor Giurgiu si cu Tudor  - iar Tudor - Chirila in rol principal) dupa Legaturi bolnavicioase de Cecilia Stefanescu. Nu am citit editia a doua, revazuta, dar prima, aparuta la Paralela 45 (chiar, ce ciudat, nu se mai vede si nu se mai aude nimic de editura asta, destul de populara some time ago.. Toti au migrat la Polirom. ) e misto. Ze movie are are si un blog, cu poze, intamplari, culise, filmari, care, in ciuda unora care spun ca ce conteaza ce e behind the camera, mie chiar imi place.

Codrescu despre New Orleans. Traducerea in Dilema veche.

Am citit si eu, finally, celebra 199.000 a lui Beigbeder (imi tot vine sa-i spun Bergenbier :P ), un pic in interes de serviciu, ce-i drept, ca bibliografie pentru lumea advertisingului. Si mi-a placut. Am auzit tot felul de critici: ca nu e bine scrisa, ca asta nu e literatura, ca tipu e dement, ca e farsor, ca face misto, ca nimic nu e adevarat, ca tot ce vrea e sa se vanda cartea... Asa, si? Tipu vorbeste despre un spatiu unde chiar asta e ideea, ca lucrurile sa se vanda. Era nevoie si de asa ceva, o chestie super-contemporana, care nu te ia cu absoluturi filosoficoidale sau cu acrobatii textuale, ci pur si simplu vorbeste despre the world we live in, in care publicitatea are un rol deloc de neglijat. Si clar, e facuta dupa reteta: limbaj direct, agresiv, care intimideaza cititorul, atragandu-l in acelasi timp, moartea ca obsesie, ca asta prinde (we all die, right? ), lucruri spuse pe sleau ca sa compenseze frustrarile celor care nu le spun, sex, drugs and crime'n roll. O mare reclama care de fapt nu promoveaza nimic.
De la jumate, de unde o cam ia totul razna neasteptat, cartea demonstreaza ca are mai multe de spus decat ca unii copywriteri se drogheaza sau ca reclamele trag teapa consumatorului. Problema contemporaneitatii, vazuta doar prin filtrul publicitatii, e alta si e ceva mai complicata.

S-au facut nominalizarile pentru premiile USR 2004. Din ce am mai citit si din ce mai stiu dupa titluri, rasfoieli sau alte texte de acelasi autor, keep my fingers crossed for: Craciun cu Pupa Russa (misto rau de tot, desi un picut cam textualista pe alocuri), Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu - Confort 2, cei patru cu O lume disparuta la eseuri, jurnale.. (nu, nu Patapievici cu Ochii Beatricei! no way!), desi, nu stiu de ce, am citit-o mai mult ca pe o colectie de proza scurta, clar Ioana Bradea la debut cu Bagau, iar la traduceri, desi doar am rasfoit cartile, Serban Foarta, care rulz by default, cu Blazoanele anatomiei feminine.

Habar n-am ce cauta Chiva nominalizat, al carui 69 e soft si nu iti retine atentia cu nimic. L-ai citit, ai zis ok, si gata, desi subiectul (filme snuff, dark side...) era chiar ofertant. Despre Constanta Buzea, care scrie ca acum 40 de ani, nu mai zic nimic...

Da, deci mi-am facut blog. Stiu, toti fraierii si-au tras cate unu in care isi povestesc mic-dejunul, visele sau dramele existentiale, but well, tentatia blogosferei e cam mare. Si ideea de a face un blog cultural, mai ales romanesc, sta undeva intre absurd si provocare. Ce naiba cauta cultura pe net? Printre spam-uri, videochat-uri, mpg-uri, gigel.org and stuff...