Sunt copywriteritza bobocel, starting from today :). Daca vedeti vreo
chestie dubioasa prin ziare, pe strada sau la tv...well, that was my idea
:))
UPDATE: da,
e mica de tot lumea... :) Me, myself (cateodata :) ) si Irene. Doua junioare,
ambele cu blog... oh, well, si unii ziceau ca virtualul e... prea virtual!
October 2005
Am fost aseara in Club A la ceva ce s-a numit "Poeticile cotidianului", o
lectura-happening-film something (ca tot ziceam eu de PR and stuff) cu
protagonistii colectiei de
poezie de la re:lansata Carte Romaneasca.
Ideea - foarte misto, realizarea - mai putin (probeleme tehnice mari de exemplu). Imi place ca se fac lucruri de genul asta, kind of cool, cu stickere cu versuri, happening cu actori tineri (daca nu i-as mai fi vazut la Act sau la Toaca poate chiar as fi crezut la inceput ca se cearta pe bune... :P ), scriitori vorbind, citind, versuri mixate de un dj literar, filme cu beatnici. Toate bune si frumoase daca s-ar fi si auzit ce se intampla :) Desi timid, e totusi un inceput. Chiar sper sa apara chestii mai bine structurate si gandite, fara aerul unei piese de teatru de liceu, care sa scoata literatura din amorteala.
Si da, un eveniment piaristic de acest fel ma face sa vreau sa citesc cartile! In afara de Brumaru, care imi place enorm, nu am citit decat sporadic din textele lor.
Ideea - foarte misto, realizarea - mai putin (probeleme tehnice mari de exemplu). Imi place ca se fac lucruri de genul asta, kind of cool, cu stickere cu versuri, happening cu actori tineri (daca nu i-as mai fi vazut la Act sau la Toaca poate chiar as fi crezut la inceput ca se cearta pe bune... :P ), scriitori vorbind, citind, versuri mixate de un dj literar, filme cu beatnici. Toate bune si frumoase daca s-ar fi si auzit ce se intampla :) Desi timid, e totusi un inceput. Chiar sper sa apara chestii mai bine structurate si gandite, fara aerul unei piese de teatru de liceu, care sa scoata literatura din amorteala.
Si da, un eveniment piaristic de acest fel ma face sa vreau sa citesc cartile! In afara de Brumaru, care imi place enorm, nu am citit decat sporadic din textele lor.
Mi-a placut mult Jurnalul 2 al
lui Cartarescu, desi, trebuie sa recunosc, am trecut ceva mai repede peste
pasajele cu vise, nu pentru ca nu ar fi fost scrise bine, ci pentru ca
uneori oboseau prin saturatie si prin faptul ca, cel putin mie, nu mi se
pareau f relevante.
Per ansamblu, o carte frumoasa (ce ciudat si gol suna cuvantul asta, da
chiar asa e), un jurnal interior al unui om care efectiv traieste in
literatura (oricat de criticata ar fi fost obsesia lui pentru scris),
sincera si uneori de un patetism tandru, alteori de un orgoliu, imho,
disperat. Jurnalul, practic, e transpunerea vietii lui in literatura, de
accea reprosurile ca ar fi un jurnal scris pentru a fi citit sunt nefondate.
Asa, si? E un text literar, care pune intr-o anumita forma experientele si
obsesiile lui.
Desi nu mi-a placut De ce iubim femeile, chiar daca i-am inteles
ideea si miza, Cartrescu mi se pare printre putinii scriitori romani care
sunt constienti de ceea ce fac, adica de scrisul lor. But, pentru mine,
Nostalgia ramane by far cea mai tare carte a lui (poate si pt ca o citeam
maniacal intr-a 9-a:)).
La facultate, a
fost printre putinii profi care puneau problema altfel, cumva din interiorul
literaturii.
Jurnalul mi l-a dat Anda
(schimb de carti: Plath contra Cartarescu :) ) si a fost misto sa-l citesc
cu notitele ei pe margine, in nici un caz critice, docte, ci f personale si
implicate, adresate direct autorului: cand il certa, cand se bucura, cand se
identifica... :)
Locul in care mi se pare ca pierde cel mai mult cultura romana este imaginea
si mai ales comunicarea.
Nu este vizibila nici o strategie coerenta de promovare, de multe ori ai impresia ca ceea ce se petrece e fie din intamplare, fie dupa ureche si conjunctural, fara o privire de ansamblu si de durata: mai o lansare, mai un scriitor invitat, mai o intalnire literara de care nu stie nimeni, mai un festival al carui afis il vezi in ultima zi, mai o contradictie in termeni (edituri care se pozitioneaza ca fiind elitiste se identifica cu un autor total opus... hm, recunosteti, nu?), mai o colectie la gramada, mai un artist devenit star peste noapte.
Plus ca exista o mentalitate bolnava care face diferenta intre comercial si valoros, fara sa-si puna problema ca acestea coexista, si inca foarte bine (exemple de scriitori valorosi, deveniti branduri si vanduti in sute de mii de exemplare sunt destule). Confuzia de criterii, amestecarea argumentelor estetice cu cele ale pietei, ruptura de lumea de zi cu zi, foarte rar in numele artei si foarte des in numele comoditatii sau al desconsiderarii comercialului, fac foarte vizibila necesitatea unor delimitari clare si a unor strategii inventive, care sa coloreze un pic cenusiul peisajului.
Nu stiu cati oameni din edituri, galerii, teatre sunt specializati in marketing sau cati scriitori sunt constienti ca trebuie sa-si promoveze imaginea intr-un mod inteligent (a verificat cineva din curiozitate cati dintre scriitorii romani au un site personal?), pentru a nu mai auzi apoi lamentari ca "nimeni nu mai e interesat de cultura in zilele noastre", "nimeni nu mai citeste", "nimeni nu mai merge la teatru"...etc. Pentru ca nimeni nu-i cheama, sau, daca ii cheama, o face destul de timid. Pana la urma, oricat de mult ar stramba unii din nas, cultura este un produs, cu un regim putin mai special, e adevarat, dar care se supune acelorlasi reguli de piata si care trebuie sa ajunga, evident, la consumator.
Un articol misto pe aceasta tema, care vorbeste pe larg despre ceea ce am punctat, aici. A. B. are dreptate ca nu exista oameni suficient pregatiti pentru acest domeniu, care sa stie si marketing si sa mai fie si la curent cu ce se misca prin cultura.
P.S. Si totusi se misca :)) Despre genul asta de lucruri si despre probleme puse in acest fel se mai discuta, chiar daca teoretic, in diverse locuri, unul dintre ele fiind masterul meu :). Dar despre el, alta data, ca merita...
Nu este vizibila nici o strategie coerenta de promovare, de multe ori ai impresia ca ceea ce se petrece e fie din intamplare, fie dupa ureche si conjunctural, fara o privire de ansamblu si de durata: mai o lansare, mai un scriitor invitat, mai o intalnire literara de care nu stie nimeni, mai un festival al carui afis il vezi in ultima zi, mai o contradictie in termeni (edituri care se pozitioneaza ca fiind elitiste se identifica cu un autor total opus... hm, recunosteti, nu?), mai o colectie la gramada, mai un artist devenit star peste noapte.
Plus ca exista o mentalitate bolnava care face diferenta intre comercial si valoros, fara sa-si puna problema ca acestea coexista, si inca foarte bine (exemple de scriitori valorosi, deveniti branduri si vanduti in sute de mii de exemplare sunt destule). Confuzia de criterii, amestecarea argumentelor estetice cu cele ale pietei, ruptura de lumea de zi cu zi, foarte rar in numele artei si foarte des in numele comoditatii sau al desconsiderarii comercialului, fac foarte vizibila necesitatea unor delimitari clare si a unor strategii inventive, care sa coloreze un pic cenusiul peisajului.
Nu stiu cati oameni din edituri, galerii, teatre sunt specializati in marketing sau cati scriitori sunt constienti ca trebuie sa-si promoveze imaginea intr-un mod inteligent (a verificat cineva din curiozitate cati dintre scriitorii romani au un site personal?), pentru a nu mai auzi apoi lamentari ca "nimeni nu mai e interesat de cultura in zilele noastre", "nimeni nu mai citeste", "nimeni nu mai merge la teatru"...etc. Pentru ca nimeni nu-i cheama, sau, daca ii cheama, o face destul de timid. Pana la urma, oricat de mult ar stramba unii din nas, cultura este un produs, cu un regim putin mai special, e adevarat, dar care se supune acelorlasi reguli de piata si care trebuie sa ajunga, evident, la consumator.
Un articol misto pe aceasta tema, care vorbeste pe larg despre ceea ce am punctat, aici. A. B. are dreptate ca nu exista oameni suficient pregatiti pentru acest domeniu, care sa stie si marketing si sa mai fie si la curent cu ce se misca prin cultura.
P.S. Si totusi se misca :)) Despre genul asta de lucruri si despre probleme puse in acest fel se mai discuta, chiar daca teoretic, in diverse locuri, unul dintre ele fiind masterul meu :). Dar despre el, alta data, ca merita...
la Prometheus azi. Anonimul
mai exact. Acuma, ca se stiau de mult finalistii la fiecare categorie,
singura surpriza-surpriza fiind castigatorii la Opera prima si Opera Omnia,
m-a lasat un pic in ceata, dar daca asta e sistemul... Plus ca n-am inteles
criteriile pe baza carora ar fi fost alesi, cel putin la literatura: adica
nu pot sa cred ca 69 a fost cea mai buna carte de debut (are un subiect
foarte misto, pe care il rateaza cu gratie) sau ca intre Toiu si Ivanescu
cineva l-ar putea alege pe... Toiu! Public a fost putin, lucru remarcat
chiar si de Plesu, presedintele juriului, care prin stilul sau absolut
inconfundabil mai salva din plictiseala din sala. Castigatorii? Conteaza?
Ceea ce mi-am dat seama e ca sunt doua lumi diferite in cultura romana. Una oarecum de avantgarda, foare bine ancorata in cotidian, sub toate aspectele lui, mai putin vizibila si marginala, total neistitutionalizata si una traditionala, pentru care noutate inseamna joc si experiment in interiorul unor criterii bine batute in cuie, asa zisa cultura inalta, cu toate ingredientele ei, de la grecii antici pana la muzica lui Mozart sau filosofia lui Hegel. Nu stiu cum e mai bine, ma enerveaza deopotriva teribilismul tinerilor, exhibitionismul gratuit, superficialitatea unora dintre ei, cat si aerele batranilor, pildele lor de viata, impresia ca stiu totul si au trait totul, zambetul intelegator si opacitatea in baston.
Se pare ca la noi nu s-a cristalizat inca, desi se mai vede pe ici pe colo, o categorie care sa combine profesionalismul, cultura si pana la urma pregatirea "de moda veche" cu o viziune entuziasta, foarte noua si la zi asupra a ceea ce se intampla, fara pustisme si improvizatii gratuite.
Ceea ce mi-am dat seama e ca sunt doua lumi diferite in cultura romana. Una oarecum de avantgarda, foare bine ancorata in cotidian, sub toate aspectele lui, mai putin vizibila si marginala, total neistitutionalizata si una traditionala, pentru care noutate inseamna joc si experiment in interiorul unor criterii bine batute in cuie, asa zisa cultura inalta, cu toate ingredientele ei, de la grecii antici pana la muzica lui Mozart sau filosofia lui Hegel. Nu stiu cum e mai bine, ma enerveaza deopotriva teribilismul tinerilor, exhibitionismul gratuit, superficialitatea unora dintre ei, cat si aerele batranilor, pildele lor de viata, impresia ca stiu totul si au trait totul, zambetul intelegator si opacitatea in baston.
Se pare ca la noi nu s-a cristalizat inca, desi se mai vede pe ici pe colo, o categorie care sa combine profesionalismul, cultura si pana la urma pregatirea "de moda veche" cu o viziune entuziasta, foarte noua si la zi asupra a ceea ce se intampla, fara pustisme si improvizatii gratuite.
Yeap,
now it's oficial. Astept cu maxima curiozitate reactiile lumii culturale
de pe la noi.
e de Raymond Queneau si se numeste Cent mille milliards de poèmes (si
chiar atatea sunt! :) ) Ne-a fost aratata astazi la un curs de editare de
catre Ioana Parvulescu, care o numea "o carte perfecta".
Now take a look:
Sunt zece sonete si fiecare vers e decupat, sub forma de fasie, astfel incat sunt miliarde de combinatii posibile :) Primul vers de aici, al doilea de pe a treia pagina, al patrulea de pe a saptea s.a.md. Exista, ne-a spus, si un calcul la inceput, despre cati ani (zeci) e nevoie sa parcurgi toate variantele... Ceea ce e interesant e ca fiecare combinatie are ritm, rima, sens si expresivitate!
Varianta joculet online aici.
Now take a look:
Sunt zece sonete si fiecare vers e decupat, sub forma de fasie, astfel incat sunt miliarde de combinatii posibile :) Primul vers de aici, al doilea de pe a treia pagina, al patrulea de pe a saptea s.a.md. Exista, ne-a spus, si un calcul la inceput, despre cati ani (zeci) e nevoie sa parcurgi toate variantele... Ceea ce e interesant e ca fiecare combinatie are ritm, rima, sens si expresivitate!
Varianta joculet online aici.
Pentru cine e deprimat, pesimist, trist, intr-o stare naspa sau fara un
stomac tare: nu cititi Eseu despre orbire al lui Saramago. Oricum,
cosmarurile sunt inevitabile, but well....
E probabil una dintre cele mai puternice si dure carti pe care le-am citit, cu un ritm fantastic, care prezinta, fara a moraliza (nu mai e nevoie!) formele degradarii umane, cruzimea, slabiciunea, mizeria si instinctele care ajung sa domine o lume care in mod inexplicabil si-a pierdut vederea. O distopie care te lasa fara cuvinte si fara somn...
E probabil una dintre cele mai puternice si dure carti pe care le-am citit, cu un ritm fantastic, care prezinta, fara a moraliza (nu mai e nevoie!) formele degradarii umane, cruzimea, slabiciunea, mizeria si instinctele care ajung sa domine o lume care in mod inexplicabil si-a pierdut vederea. O distopie care te lasa fara cuvinte si fara somn...
Un articol
foarte interesant in Cotidianul. To be noticed: majoritatea parerilor se
leaga de o nocivitate ideologica sau etica. Ma intreb cum ar arata o
discutie despre nocivitatea anumitor carti, din punct de vedere estetic si
al mersului literaturii in general.
A murit Ion Stratan :((
dupa ce vom fuma
de Ion STRATAN
o sa ajungem sa ne fumam toata
mobila din casa
o sa ajungem sa fumam tablourile,
computerul si sticla de geam
vom fuma canarul si afisul ramas,
vom fuma cartile si uitarea
ne vom fuma amintirile, lumina
veiozei si cutremurul de pamânt
vom fuma calendarul
mobila din casa
o sa ajungem sa fumam tablourile,
computerul si sticla de geam
vom fuma canarul si afisul ramas,
vom fuma cartile si uitarea
ne vom fuma amintirile, lumina
veiozei si cutremurul de pamânt
vom fuma calendarul
si dupa ce vom fuma tacâmurile
si vederea, dupa ce vom fuma fata
de masa si degetele ca niste lumânari
si vederea, dupa ce vom fuma fata
de masa si degetele ca niste lumânari
vom aprinde linistiti o tigara
Conferinta (categoria "prinde de
veste") despre fotografie contemporana. Pentru un program complet NEC, check
this.
O initiativa
misto a Celebrului animal de a aduna intr-o antologie cele mai proaste
texte ale poetilor contemporani, nu adolescentine si nu respinse de critica,
ci doar cele despre care ai fost convins sunt geniale si ca muza te-a
asistat la producerea lor. Go, go, go, sunt foarte curioasa cati vor avea
umorul sa-si trimita productiile. :))
DEADLINE-URILE!!! Dar nu pot sa traiesc fara ele, pentru ca las totul fix pe
ultimul moment si bine ca exista acel ultim moment impus de la centru! De
exemplu, acuma tre sa dau un articol intr-o ora :((((( si am scris...
jumateee ?! Cred ca e o dovada buna, apropo de articolashul precedent,
despre categoria in care intru eu intre serios si neserios. :D
Nu stiu de ce, pe Ioana Bradea nu am citit-o prea mult prin reviste. Nu a
fost invitata sa scrie, nu a vrut? Habar n-am, dar ma gandeam k dupa
succesul avut cu Bagau va fi invitata incoace si incolo. Anyway, unul dintre
putinele articole.
Nush de ce nu imi iese ideea asta cu seriozitate versus neseriozitate din
cap de ceva timp. Enervant! Cred ca vremea de afara ma pune pe
ganduri. Asta e:
Neseriosul bine temperat
Neseriosul bine temperat
Pe de alta parte, ma irita la fel de mult oamenii despre care stiu ca pot face ceva bine, dar nu o fac... de lene iar altii mult mai putin talentati sau ingeniosi, dar indiscutabil mai perseverenti, pasesc linistiti pe covorul rosu. Nu pot sa spun ca e placut sa ma trezesc in ultimul moment cu un teanc de chestii amanate, cand suna si telefonul si o voce justificat nervoasa ma intreba unde e cutare lucru, cand trebuie sa refac tot doar pentru ca am pierdut, am uitat, mi-a scapat, nu stiu unde, nu s-a salvat, n-am primit, m-am plictisit, am plecat, n-am avut chef, nu am vazut, mi s-a parut ca am mai mult timp si altele la fel, urmate de un sincer si vinovat... sorry?! Entuziasmul nu mai e deloc suficient cand, dupa mult timp de luzarit incoace si incolo constat ca am omis ceva important la care tineam, ca sunt total in urma cu o chestie sau intr-o discutie in care observ ca doar am auzit de cartea X, dar nu am avut timp s-o citesc.
Asocierea asta a lui serios cu rigid si a lui neserios cu simpatic tine de o grila standard pe care tindem sa o aplicam oricui. Ce te faci cand intalnesti fiinte de o sobrietate impunatoare, dar care de fapt ascund incapacitatea de a duce un lucru pana la capat, folosind argumente morale pentru a nu-si asuma lucruri pe care nu le pot face, functionari marunti ai oricarui domeniu, de la ingineri la literati, frustrati sau indiferenti, urmand ordonat o schema, nu castigatoare, ci de supravietuire? Sau altii care nu striga tare ca de trei nopti incoace au muncit la ?ceva? (desi au facut-o, chiar pe bune), sunt haiosi, aiuriti si nu refuza decat foarte rar respectiva bere profana? E clar ca nu e suficient sa fii inteligent si intuitiv fara sa pui osu la treaba, chiar daca mai putin decat ?seriosul? care face totul ca la carte. Cred ca a fi serios se face cu relaxare si cu pasiune pentru ?obiectul? seriozitatii tale, nu cu incrancenare si telul suprem de a demonstra ceva cuiva, cu o frica perpetua de a nu o da in bara.. Luzaritul e misto, dar are si el reteta lui de succes. Altfel, vei ajunge unul dintre acei boemi-alcoolici-nebuni-ratati, zdranganind forever aceeasi chitara obosita, care si la 40 de ani iti impuie capul cu aventura vietii si cu libertatea pe care ti-o da lipsa unui job. Toate aceste nuante si contradictii de forma, fond si scop ma fac sa fiu foarte nehotarata.
Un
text foarte misto, din pacate nu foarte cunoscut. Cum nu-mi place sa ma
repet, mai multe despre el, aici :) .Check si
celelalte texte ale Andei Cadariu pe Liternet sau pe clubliterar.
Si asa ajungi sa te intrebi cum de se publica toate shit-urile si lucrurile interesante sunt gasite intamplator, fara sa fi auzit de ele.
Si asa ajungi sa te intrebi cum de se publica toate shit-urile si lucrurile interesante sunt gasite intamplator, fara sa fi auzit de ele.
Fost-am aseara la Paradise Lost la Arenele romane. In deschidere (daca nu
punem la socoteala si lautarii care cantau la o nunta la bodega de langa):
Luna amara si Interitus Dei.
Luna amara mai suna cum mai suna, desi imi plac mai mult pe cd decat in concert. Interitus dei a fost revelatia serii :D Acuma, noi intelegeam ca isi urlau (grohaiau) melodiile, dar chiar trebuia sa faca treaba asta si cand le prezentau? Publicul, consumator de rock de altfel, facea un misto crunt de fiecare data cand suparatzeii se agitau pe scena.
Paradise Lost a fost ok, desi sonorizarea lasa oarecum de dorit. Au cantat super misto, desi se vedea ca nu avea mare chef de treaba asta si nu erau prea entuziasmati de publicul destul de "linistit". O relatare mai tehnica a concertului aici, cu mentiunea ca eu nu prea cred ca au fost 3500 de oameni.
Dar am fost fericita ca m-am reintalnit cu un vechi prieten. Un tip la vreo "357 kg", f. lung, f. lat si f. rocker, care m-a facut afis la Therion cand a picat pe mine. Acum, facea pogo, evident, aruncand cu altii mai mici decat el in multime. Haios a fost ca atunci cand le povesteam unor prieteni faza ca "uite-l pe ala de care v-am zis ca a cazut pe mine!", mi-au povestit si ei ca au avut conflicte cu el pe la alte multe concerte. E popular tipul, ce mai! I se spune "Prietenul". :)))
Luna amara mai suna cum mai suna, desi imi plac mai mult pe cd decat in concert. Interitus dei a fost revelatia serii :D Acuma, noi intelegeam ca isi urlau (grohaiau) melodiile, dar chiar trebuia sa faca treaba asta si cand le prezentau? Publicul, consumator de rock de altfel, facea un misto crunt de fiecare data cand suparatzeii se agitau pe scena.
Paradise Lost a fost ok, desi sonorizarea lasa oarecum de dorit. Au cantat super misto, desi se vedea ca nu avea mare chef de treaba asta si nu erau prea entuziasmati de publicul destul de "linistit". O relatare mai tehnica a concertului aici, cu mentiunea ca eu nu prea cred ca au fost 3500 de oameni.
Dar am fost fericita ca m-am reintalnit cu un vechi prieten. Un tip la vreo "357 kg", f. lung, f. lat si f. rocker, care m-a facut afis la Therion cand a picat pe mine. Acum, facea pogo, evident, aruncand cu altii mai mici decat el in multime. Haios a fost ca atunci cand le povesteam unor prieteni faza ca "uite-l pe ala de care v-am zis ca a cazut pe mine!", mi-au povestit si ei ca au avut conflicte cu el pe la alte multe concerte. E popular tipul, ce mai! I se spune "Prietenul". :)))
Ah, si l-am ratat pe Coelho azi! Presupun c-a fost bataie :D
Care este ?invatatura? raspandita de Coelho? ?Ca exista Dumnezeu, ca esti vegheat de un inger, ca esti liber sa alegi si binele si raul, ca fericirea poate fi la un pas de tine, fara ca tu sa-ti dai seama, ca iubirea e rostul tau pe lume?, a spus Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas (via evz, care a organizat si un concurs pe aceasta tema). Complex.
Ma gandeam k la cati fani are, trebuia inchiriat stadionul si venit cu majorete selectate atent. Parerea mea.
Care este ?invatatura? raspandita de Coelho? ?Ca exista Dumnezeu, ca esti vegheat de un inger, ca esti liber sa alegi si binele si raul, ca fericirea poate fi la un pas de tine, fara ca tu sa-ti dai seama, ca iubirea e rostul tau pe lume?, a spus Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas (via evz, care a organizat si un concurs pe aceasta tema). Complex.
Ma gandeam k la cati fani are, trebuia inchiriat stadionul si venit cu majorete selectate atent. Parerea mea.
Stiu ca nu, nu e frumos, dar nu pot sa ma abtin!!! M-am saturat de parerile
hyper-laudative la adresa dlui Lazarescu. Astept si eu cuminte metroul si
vad un banner cu "mare odisee morala". Unde?? Si cum?? Cand tipul e
inconstient de ceea ce i se intampla si perfect egal de la un capat la
altul.
Aproape ajunsesem sa cred, dupa o foarte personala odisee morala, ca poate am eu o problema, insensibila mica ce sunt!
Cand, cand... am citit in Catzavencu (pagina 30, dreapta, mijloc) un mic articolas de Doru Buscu, numit sugestiv Moarte domnului Lazarescu! in care facea praf respectiva superproductie, sustinut in cor de mai tinerii colegi de redactie (cum ar fi Dragos Musat, aka Tetelu, care "facea spume sincere la gura" de fiecare data cand auzea de ze movie. Nush de ce il inteleg).
Si acum, ladies and gentlemen, sa citam impreuna: "Varietate lunga a plictiselii scurte, la indemana, o formula a cascatului de lungmetraj cu muzica populara pe fundal", "film sters, fara poveste, care readuce lipsa de inspiratie la standardul anilor 80", "secvente banale, cunoscute, decupate dupa ureche din mitologia gainii care naste pui vii", "ocean de plictiseala si sordid", "un film fara idei". !!!!!!
Update: am copiat dintr-un pedefe cu Catavecu articolul. Enjoy :)
UpUpdate: another one, mai revoltat si nu atat de bine scris.
Aproape ajunsesem sa cred, dupa o foarte personala odisee morala, ca poate am eu o problema, insensibila mica ce sunt!
Cand, cand... am citit in Catzavencu (pagina 30, dreapta, mijloc) un mic articolas de Doru Buscu, numit sugestiv Moarte domnului Lazarescu! in care facea praf respectiva superproductie, sustinut in cor de mai tinerii colegi de redactie (cum ar fi Dragos Musat, aka Tetelu, care "facea spume sincere la gura" de fiecare data cand auzea de ze movie. Nush de ce il inteleg).
Si acum, ladies and gentlemen, sa citam impreuna: "Varietate lunga a plictiselii scurte, la indemana, o formula a cascatului de lungmetraj cu muzica populara pe fundal", "film sters, fara poveste, care readuce lipsa de inspiratie la standardul anilor 80", "secvente banale, cunoscute, decupate dupa ureche din mitologia gainii care naste pui vii", "ocean de plictiseala si sordid", "un film fara idei". !!!!!!
Update: am copiat dintr-un pedefe cu Catavecu articolul. Enjoy :)
UpUpdate: another one, mai revoltat si nu atat de bine scris.
Ieri, la MNAC, vernisajul
unei retrospective Kinema
Ikon. Un grup misto de arta experimentala multimedia, cu legaturi in
multe directii culturale (literatura, pictura, teatru), care a trecut prin
film, video pentru ca acum sa se ocupe de hypermedia. Toate acestea de fix
35 de ani!!! A friend se intreba daca sunt romani, dupa cum aratau
lucrarile. Yap, they are, din Arad.
Peisajul de la MNAC e fabulos, ecrane peste ecrane, pe care se proiecteaza filme sau pe care te poti juca in cadrul proiectelor interactive (loved that one cu harta metroului din Paris). Abia astept sa citesc albumul primit cu istoria grupului. Mai ales ca are poze. :D
A fost si ceva concert, dar sincera sa fiu genul ala de muzica (provenita dintr-un laptop mac mic, mic mic :) ) nu ma atingea cu nimic, desi se potrivea perfect in decor. Sau, vorba unei prietene: "Ba ma atinge! Da ma zgarie". In rest, atmosfera de MNAC: haine colorate, figuri simpatice, conversatii de eveniment monden, ceva vip-uri, mici fitze intelectuale. Cool.
E un pic ciudat ca nu se stie despre acest gen de ateliere si despre proiectele lor. Si da, mi s-a confirmat parerea ca arta vizuala e ha-ha, mult inaintea literaturii!
Dont't miss it. 2 luni, starting from ieri :)))
Peisajul de la MNAC e fabulos, ecrane peste ecrane, pe care se proiecteaza filme sau pe care te poti juca in cadrul proiectelor interactive (loved that one cu harta metroului din Paris). Abia astept sa citesc albumul primit cu istoria grupului. Mai ales ca are poze. :D
A fost si ceva concert, dar sincera sa fiu genul ala de muzica (provenita dintr-un laptop mac mic, mic mic :) ) nu ma atingea cu nimic, desi se potrivea perfect in decor. Sau, vorba unei prietene: "Ba ma atinge! Da ma zgarie". In rest, atmosfera de MNAC: haine colorate, figuri simpatice, conversatii de eveniment monden, ceva vip-uri, mici fitze intelectuale. Cool.
E un pic ciudat ca nu se stie despre acest gen de ateliere si despre proiectele lor. Si da, mi s-a confirmat parerea ca arta vizuala e ha-ha, mult inaintea literaturii!
Dont't miss it. 2 luni, starting from ieri :)))
De ce nu ia un scriitor roman Nobelul?
In primul rand, sunt putini aceia care scriu o literatura traductibila si fara patrioticul specific national. In al doilea rand, pentru ca nu sunt foarte originali, trendurile noastre mioritice venind dupa ce s-au fumat de mult prin alte parti. Apoi, cei care sunt ok nu sunt suficient promovati sau tradusi (pun pariu ca, desi noi suntem convinsi de asta, nici macar Cartarescu nu e super cunoscut in afara). Hm, si nici nu sunt prea corecti politic, criteriu esential, se pare, in acordarea unui premiu ce ar fi trebuit sa se bazeze pe estetic. In plus, cultura romana e pe gasti, gasculitze, fiecare promovandu-si reprezentantul de marca, fara o strategie de ansamblu. Intr-un cuvant, li se cam rupe, desi nu ar recunoaste asta in ruptul capului.
Scriitori romani pe care i-as vedea propusi pentru Nobel (nu neaparat cu el castigat): Cartarescu, Mircea Ivanescu, Radu Cosasu si eventual Craciun. Desi fiecaruia i se pot reprosa anumite lucruri dintre cele enumerate mai sus si nu numai.
Din pacate, intr-adevar, Gellu Naum nu mai poate concura...
In primul rand, sunt putini aceia care scriu o literatura traductibila si fara patrioticul specific national. In al doilea rand, pentru ca nu sunt foarte originali, trendurile noastre mioritice venind dupa ce s-au fumat de mult prin alte parti. Apoi, cei care sunt ok nu sunt suficient promovati sau tradusi (pun pariu ca, desi noi suntem convinsi de asta, nici macar Cartarescu nu e super cunoscut in afara). Hm, si nici nu sunt prea corecti politic, criteriu esential, se pare, in acordarea unui premiu ce ar fi trebuit sa se bazeze pe estetic. In plus, cultura romana e pe gasti, gasculitze, fiecare promovandu-si reprezentantul de marca, fara o strategie de ansamblu. Intr-un cuvant, li se cam rupe, desi nu ar recunoaste asta in ruptul capului.
Scriitori romani pe care i-as vedea propusi pentru Nobel (nu neaparat cu el castigat): Cartarescu, Mircea Ivanescu, Radu Cosasu si eventual Craciun. Desi fiecaruia i se pot reprosa anumite lucruri dintre cele enumerate mai sus si nu numai.
Din pacate, intr-adevar, Gellu Naum nu mai poate concura...
Check
this. Pentru cei tineri si nelinistiti, o pauza (de la scoala, job,
frecat menta) de pu-bli-ci-ta-teeeee :))
De fapt nu ghiozdanelul, ci rucsacelul, ca doar de studenti e vorba. Care nu
mai au mape de ceva timp.
Din cate stiu eu, asta e primul an in care se aplica procesul Bologna, adica 3+2+2. Sa fie bine, sa fie rau? Ma gandesc ca oricum nu se facea mare lucru in facultati sau, chiar daca se facea, o mare parte din materie era mai mult decat inutila. De ce? Pentru ca era ingrozitor de multa si (daca invatai!) oricum ramaneai cu liniile de baza.
Nu cred ca cineva a retinut vreodata amanuntele atat de omniprezente. De ce nu se merge atunci pe aceste linii de baza, generale, urmand ca apoi sa te specializezi pe bune in ceea ce vrei sa faci. De exemplu, mie mi se rupea de cursurile de latina (ah, restantele!), slava veche, tot felul de gramatici cu copacei sau limba romana in secolul doishpe. Toamna. Cursurile optionale, putine, nu ofera de obicei decat o vaga specializare, mai ales ca privite in ansamblu acopera destul de putin din principalele domenii de interes.
Bine ar fi sa se reduca si numarul de studenti, iar selectia sa fie mai riguroasa. Dar, deh, facultatile primesc o anumita suma pe cap de student, indiferent de cat de inteligent e capu ala. Mai multe capete, mai multe sanse de castig!
Teoretic, asta e ideea cu noul sistem. Mai multa specializare, mai putine detalii. Practic, hm, pun pariu ca se va gasi o solutie ca sa nu ramana o mare parte din profesori fara paine... I'm very courious
Din cate stiu eu, asta e primul an in care se aplica procesul Bologna, adica 3+2+2. Sa fie bine, sa fie rau? Ma gandesc ca oricum nu se facea mare lucru in facultati sau, chiar daca se facea, o mare parte din materie era mai mult decat inutila. De ce? Pentru ca era ingrozitor de multa si (daca invatai!) oricum ramaneai cu liniile de baza.
Nu cred ca cineva a retinut vreodata amanuntele atat de omniprezente. De ce nu se merge atunci pe aceste linii de baza, generale, urmand ca apoi sa te specializezi pe bune in ceea ce vrei sa faci. De exemplu, mie mi se rupea de cursurile de latina (ah, restantele!), slava veche, tot felul de gramatici cu copacei sau limba romana in secolul doishpe. Toamna. Cursurile optionale, putine, nu ofera de obicei decat o vaga specializare, mai ales ca privite in ansamblu acopera destul de putin din principalele domenii de interes.
Bine ar fi sa se reduca si numarul de studenti, iar selectia sa fie mai riguroasa. Dar, deh, facultatile primesc o anumita suma pe cap de student, indiferent de cat de inteligent e capu ala. Mai multe capete, mai multe sanse de castig!
Teoretic, asta e ideea cu noul sistem. Mai multa specializare, mai putine detalii. Practic, hm, pun pariu ca se va gasi o solutie ca sa nu ramana o mare parte din profesori fara paine... I'm very courious
