Noiembrie 2005

Achizitii:

Brumaru - Opera poetica (da, da, da aia frumoasa in 3 volume de la Cartier :D )
Saramago - Evanghelia dupa Isus Cristos
Houellebecq - Extinderea domeniului luptei
Philip Roth - Complexul lui Portnoy
Alain Gavrilutiu - Nu toata iarba e la fel (din colectia de debut de la Humanitas - Nush de ce m-a atras, probabil fiindca avea o frunza de marijuana pe coperta :P. Eram si eu curioasa cum poate arata un debut la o editura ca Humanitas... adik daca e "deep". Aa, si acasa am citit ca e copywriter... )
Ultimul numar din Idea

And, and... 2 tricouri absolut geniale:D (one for me and one for Andrei, but we can switch them anytime). Unul cu DJ Salinger si altul cu Dostoievski FM.
Mai era unul haios de tot cu Noika. Collecting people :D. So very true...
De la editura Hartmann a Celebrului animal. Cu ocazia asta vreau sa-mi fac mea culpa pentru o eroare aparuta in articolul despre el din Dilema: profesorul Pirvu nu este, intr-adevar, omorat de levi, ci doar batut bine. Si vreau sa multumesc frumos si pentru Nu zaet Pagadi, primita cadou.  :)
Si Radu Pavel Gheo avea un tricou simpatic, cu Che GHEOvara and his face pe post de el comandante.
Lansarea Ioanei Parvulescu was also fun, k era imbracata in costum de epoca. Din pacate m-am plictisit de cat au vorbit invitatii si am plecat pe la jumate, even i like IP very much.
In rest... lansari, aglomeratie multa, multa literatura de consum si oameni de toate felurile. Ca de obicei. Inca mai sper sa se schimbe modul in care sunt organizate astfel de evenimente p'aici, but well...

Site de informatie culturala, foarte misto facut si actualizat. Nu stiu cine a avut ideea, dar e excelent ca exista. Gasesti cam tot ce misca in cultura, de la performanceuri al MNAC pana la lansari de carte sau proiecte interesante. Congrats!

Sunt de acord cu Cristi, cu Dragos si cu toti cei care nu cred ca profesorii sunt niste victime inocente ale sistemului sau ca proasta lui performanta e legata strict de salariu. Planuiam de mult timp sa scriu postul asta, chiar dinainte de inceperea grevei, dar am asteptat sa vad cum mai evolueaza lucrurile. Care lucruri, evident, sunt impartite.

Pentru cei mai multi absolventi de facultate care devin profesori, aceasta e singura optiune posibila. De ce? Pentru ca e un curs, zic ei, firesc al lucrurilor si pentru ca nu-si imagineaza ca ar putea face altceva din simplul motiv ca ochelarii de cal nu le-au permis niciodata o mai mare deschidere si o cunoastere a altor optiuni. Sau chiar daca teoretic le cunosteau, ele implicau o munca mai mare, un volum sporit de cunostinte care nu se predau neaparat in facultate sau daca se predau totusi, trebuie citite printre randuri deoarece nu fac parte din "programa" clasica, o responsabilitate de care cei mai multi nu au chef. Pentru mai mult de 80% intrarea in invatamant e semnul unei mari comoditati.

De ce te-ai duce la interviuri unde conteaza mai mult ce ai in cap decat ce ai tocit 2 saptamani inainte de examenul de titularizare? De ce ai lucra intr-un loc de unde poti sa zbori urgent daca nu esti bun si nu intr-un loc unde nu te intreaba nimeni de sanatate? De ce ai studia in plus? De ce ai munci 8, 9, 10, 12 ore pe zi si nu 3, 4, 5? In conditiile in care toata facultatea te-ai rezumat la respectivele cursuri dictate, te poti rezuma in continuare la ele, predand altora acelasi lucru again and again and again?

Sa fim seriosi, majoritatea profesorilor nu se pregatesc in timpul liber, habar n-au de noutatile din domeniu si asta nu pentru ca nu au internet, ci pentru ca nu ii intereseaza. Dovada reactia profesorilor la aparitia noilor manuale si ma refer aici la cele de romana, caz pe care il stiu mai bine: Cine dracu e Gellu Naum si ce sa le spun io copiilor despre el? Ia uite, ce obscen, literatura cu adolescenti care injura! (mai sa fie, ce descoperire) Postmodernism adica vine dupa modernism? Care a scris critica despre Simona Popescu sa le spun si io ceva alora la lectie? Samd. Nimeni nu verifica ceea ce spun ei la clasa, decat in cazul inspectiilor (comunist cuvant!), precedate de o pregatire minutioasa si o educare a elevilor fiecare ce spune si urmate de fursecuri si cola in cancelarie. Sa se faca evaluari periodice ale profesorilor in legatura cu noutatile in domeniu, conexe cu subiectele din programa (cine a propus o noua abordare a scriitorului X, cum mai merg lucrurile, noi metode de rezolvare a unor probleme...etc), dar si in legatura cu capacitatea lor de a comunica.

Invatamantul romanesc pierde prin faptul ca e mult, dar mult prea teoretic (io din toata chimia imi aduc aminte niste hexagoane pe care le desenam pe tabla), prea putin specializat, mult prea incarcat, putin individualizat si bazat pe acumularea de informatii, dar fara structura si conexiuni intre ele, fara, cum zicea Cristi, sa inevete elevul nu sa le memoreze, ciunde sa le gaseasca atunci cand e cazul si ce sa faca cu ele. In multe cazuri, e vorba de niste functionari care impun elevilor niste scheme fixe, rigide si se enerveaza cand vreunu vrea sa iasa din ele (profesorul are intotdeauna dreptate! Nota 10 e a profesorului!). Pana la urma e o problema de mentalitate si intr-adevar, de sistem, in sensul organizarii informatiei ce trebuie predata. Dragos are dreptate: se perpetueaza mediocritatea. Elevii sunt slabi pentru ca nu stiu cum si ce sa invete, profesorii sunt slabi pentru ca nu stiu cum si ce sa predea. Un cerc vicios din care clar trebuie gasita o iesire.

Pe de alta parte (theres always another side), in mod ideal si teoretic profesorii au o oarecare dreptate: salariile sunt mici, nu cresc mult chiar atunci cand ai toate gradele, examenele luate...etc, trebuie investiti mai multi bani in cercetare, in conditii mai prietenoase de lucru, in materiale. Singurul meu dubiu este daca aceste materiale ar fi folosite, citite nu rasfoite, si nu ar sta in biblioteca vreuui cabinet de specialitate.

In plus, si asta o spun f sincer, exista si profesori absolut extraordinari, atat foarte bine pregatiti, cat si buni comunicatori. Procentul nu e mare, dar creste mai ales in facultati, unde nivelul este totusi altul si problema se pune diferit. Dar, cum spuneam, evaluarile periodice si serioase ar desparti un pic apele. Ceea ce mi s-a parut paradoxal este ca foarte multi dintre profesorii cu adevarat misto nu sunt populari printre elevii incremeniti in sistemul cu "profesorul dicteaza". Un profesor care te provoaca la dialog frustreaza. Un profesor care spune altceva decat ce e batut in cuiele traditionale deconcentreaza.

Nuante sunt multe si discutia ar putea continua. But I'm gonna stop here :).

Am fost in weekend la Craiova (da, da, da sunt olteanca, shoot me). Nu pot sa spun ca nu s-a schimbat chiar nimic. Terase misto, baruri cu muzica ok, ceva cladiri cu lifting nou. In rest... same old, same old, aceeasi atmosfera lipsita de entuziasm, tipica unui oras provincial (cate injuraturi o sa primesc pentru asta!).

Craiova e un oras mort, bine, hai nu mort, da in agonie, in incostienta, care traieste o existenta calduta, dar "plina de importanta", cu o mentalitate sigur nu de secolul 21. Si asta se vede cel mai bine din pedeveu cultural.

Mici mediocritati ascunse in spatele "valorii" trambitate, frustrari, dezinteres pentru tot ceea ce e actual, viu, nici un impuls experimental, o plictiseala ce trece din cele cateva galerii de arta cu peisaje de iarna, vaze cu flori sau ceva pictura abstracta (wow, ce curaj!) pana la filarmonica unde mai bine nu te duci daca tii la urechile tale, pana la teatrul care la un moment dat (mai exact momentul cand acolo montau Purcarete, Tompa Gabor sau Vlad Mugur) era misto, dar acum e doar un loc unde se monteaza piesele prietenilor sau ale directorului.

Sau ca un dobitoc si ilustru profesor universitar de romana, rugat de liceul meu fiind sa imi dezvaluie tainele literaturii romane cu ocazia unei olimpiade, mi-a insirat o serie de aberatii cum ca nu exista literatura romana dupa 1950, nimeni nu e mai tare ca Sadoveanu si Marin Preda e un idiot. Iar astia contemporani... nici nu exista (la respectiva facultate nu exista un curs despre postmodernism si pentru o mare parte din profesori Cartarescu era singurul scriitor contemporan). Sau o profesoara univ care ii explica unei prietene la un curs ce happy end are Moby Dick. Si mai scrie si carti despre asta.

 Facultati unde examenele se iau pe bani, de fapt, un oras unde spaga nu numai ca nu e nefireasca, dar e recomandata (sub toate formele ei, de la cadouri al plicuri, ca doar are si omul familie de hranit). Asta ca argument la de ce e un oras inert si de ce nu exista motivatie. Manolescu numea parca once Craiova o pata neagra in cultura romana (cu referire mai mult la perioada comunista, dak nu ma insel). Acum nu i-as spune chiar neagra (mai sunt scriitori misto, cum ar fi Chifu), dar cu o nuanta de gri destul de inchisa.

Sunt si oameni misto in Craiova, dar, din pacate, majoritatea pe care ii stiu eu au migrat spre Bucuresti sau alte tari mai calde. Cei care au ramas fie se complac, fie devin si ei asa, fie incearca timid sa schimbe ceva. Si, dupa cum arata lucrurile, nu reusesc.

Miercuri incepe targul. Si anume ala de toamna si de carti, Gaudeamus. La Romexpo, un spatiu mult mai potrivit pentru geul acesta de eveniment decat TNB-ul, unde se crea o inghesuiala teribila (am auzit oricum ca de la anul Bookarestul se muta si el, posibil chiar in aer liber, which would be so coool). Despre program nu stiu prea multe, decat cee pe situl Polirom si pe Cotidianul, care, daca e sa ii credem, spun ca Gaudeamus va rupe anul acesta... Hm, momentan nu pare. Oricum, ca tot omul muncitor, o sa fiu acolo doar in weekend :(

dar nu ma pot abtine. Ce e pt unii funny pt noi e just crap. Puteti s-o luati totusi ca pe o diferenta culturala :)))

Iata si castigatorii la ce scriam some time ago. Cu mici exceptii, same old, same very old kind of literature, acelasi model incremenit, aceleasi "valori". Cele doua lumi de care vorbeam cu ocazia altor premii sunt atat de vizibile si aici. La fel de bine "familiile", grupurile, grupuletele, prietenii si alte lucruri care tin de boema lume a literaturii.

Azi dimineata, din taxi, undeva pe langa gara, pe o straduta intre blocuri: un cablu care traversa la o inaltime considerabila strada, de care erau legate multe (da multe) perechi de pantofi. Wtf???? Maine fac poza, daca nu dispar.

Pana una alta astept sugestii: protest, arta, expozitie, pusi la uscat, Kusturica, BTL, groapa de gunoi suspendata?

UPDATE: Am facut poza, dar e cam noisy (it was almost night si editatu n-a facut mare lucru). O inlocuiesc zilele astea cand mai trec pe acolo. Strada se numeste Fluviului, in caz ca vrea cineva ceva din ce se spune in comentariu. :))). sau e doar curios sa vada :)

 

A murit John Fowles.

dar trebuie sa spun ca imi place la nebunie campania Citeste o carte, realizata de Lowe si ca isi merita pe deplin toata lista de premii. E clara, e la obiect, e surprinzatoare, isi transmite perfect mesajul si pune lucrurile intr-o lumina cel putin inedita.

Am auzit carcoteli ca ar fi prea simplista, ca reduce cartea la forma unei stiri de senzatie, ca pierde mesajul, ca nu poti indemna oamenii la lectura cu titluri a la Libertatea. Ba pe bune ca poti! Mai ales ca respectivii oameni nu cred ca dorm cu Foucault sub perna. Si chiar daca ar dormi , nu ai cum sa nu zambesti la asemenea campanie, care iti ramane in cap no matter what. Iti spune f clar ca literatura nu poate fi rupta de viata, e o chestie total naturala.

As fi ales totusi si alte carti, ca sa nu fie asa mare discrepanta intre Lolita si Alchimistul...

Ca are site. Unde posteaza povesti, povestioare, fragmente de roman, interviu si un blog interesant, cu o parte derutanta totusi: e invers! :)

Langa fereastra, afara soare trist de toamna, cu castile pe urechi unde suna Cafe del Mar, reading Ogilvy on advertising si asteptand sa plec la munte (si ca sa completeze my autumnish feeling, tocmai a sunat telefonu sa ma intrebe ce vodka sa ia pt ze mountain :)) ) .

Eco, despre frumusete. via Cotidianul.

Azi e ziua lui Boo :). Facem un chef online? :D

De cateva saptamani Mada vine nervoasa vinerea sa-mi arate Dilema. Nu ca nu i-ar placea, dar la corectitudinea ei gramaticala si politica (a lui Mada), ultima pagina o scoate din minti :)). Mai exact, bucata din ultima pagina unde e ad-ul cu TVR Cultural, in fiecare numar fiind prezentata o emisiune.

Asta pentru ca in fiecare ad sunt, inevitabil, o serie lunga de greseli gramaticale, dintre care absenta/prezenta diacriticelor sau numarul variabil de spatii dintre cuvinte sunt cele mai mici. Doar e Cultural, frate, dezacordurile si incalcarea regulilor elementare (cum ar fi sa nu pui virgula intre subiect si predicat! Ma rog, nu ca nu as mai sti exemple...) fac din cultura un domeniu interesant si avantgardist, right??? Plus ca de ce ar plati un corector din banii contribuabililor cinstiti?

Cea mai proaspata era ceva de genul: "prezentarea celor mai importante evenementelor".

Din Franta, mai exact. Cativa scriitori romani merg in Franta, si bine fac, pentru a isi face cunoscute textele (si tara as spune, daca as fi mai patrioata. Nu-s.) si a mai sterge eticheta de provincialism de pe copertele literaturii autohtone. Dezbateri: aici si aici.