March 2006

De la Stimultan citire

DA COMANDA!

In februarie am avut live, in aceeasi seara 14 trupe si invitatii lor. In mai pregatim cel de-al doilea cel mai mare concert simultan din Bucuresti, chiar mai mare decat primul !

Pe cine vrei sa vezi cantand live ?

Vrem ca Stimultan #2 sa fie TARE, sa te innebuneasca, sa te agite, sa te faca sa te dezlantui. Vrem sa aducem chiar trupele pe care vrei sa le vezi asa ca de data asta tu dai comanda. Comanda formatiilor sa-ti cante. Rezerva-ti dreptul de a avea ceva de spus !

Click aici pt a comanda gratuit trupele pt Stimultan#2

Doua fete, probabil studente, probabil pe la inceputul facultatii, probabil nu din Bucuresti. Una dintre ele rasfoia ceva contemporani de la Polirom, n-am vazut exact ce.

Cealalta, revoltata, ii spune: Dar pune si tu mana pe ceva serios!!!

Chiar asa, ce-i cu toata neseriozitatea asta in cultura? Ia treceti toti inapoi la clasici! ACUM! :))

Am citit articolul asta in Adevarul (via elearning) si n-am inteles mare lucru din el, in primul rand pentru ca sare de la una la alta si nu mi se pare ca exista o legatura directa intre bloguri, literatura online si "cyber disidentii" din Vietnam sau intre blogul lui Tudor Giurgiu si editurile romanesti.

Stiu ca blogul e un subiect la moda si da foarte bine sa fie amintit sau tratat in articole, dar nu tot ce e pe Internet sau e despre Internet intra fix in aceeasi oala. Una este ca un text sa aiba ca subiect ceva de pe Internet sau sa adopte o forma specifica acestuia, cum ar fi conversatia pe messanger (in paranteza fie spus, o carte de acest fel e Talk Show-ul Adrianei Barbat care, nu numai ca imita stilul lui Craciun, dar habar nu are ce inseamna conventiile unei conversatii online, incepand cu faptul ca o replica pe messanger nu prea are cum aiba cateva pagini...) si altceva este literatura publicata online si altceva sunt blogurile.

In plus, afirmatii de genul "Tot ceea ce compune acum literatura în spa?iul virtual se scrie instantaneu." sunt gresite, pentru ca sa nu uitam ca literatura in spatiul virtual inseamna si e-bookuri ale unor autori consacrati, deja publicati pe hartie, biblioteci, enciclopedii...etc.

And now, sa-mi explice si mie cineva asta: "Un lucru care arat? clar c? blogurile sunt o form? de comunicare ideal? a viitorului este prezen?a lui Harry Potter pe locul întâi în topul celor mai dezb?tute subiecte, anul trecut. George W. Bush ?i Papa Ioan Paul al II-lea au fost surclasa?i într-un clasament în care mai apar Britney Spears ?i Michael Jackson. În România nu s-a întocmit pân? acum un clasament oficial al celor mai captivante bloguri". Adica discutiile despre Harry Potter, Bush sau Britney Spears garanteaza blogurile... ca ce? Comunicarea ideala a viitorului? Si despre ce top e vorba: al celor mai dezbatute subiecte sau al celor mai captivante bloguri?? Sa fim seriosi, cred sincer ca nu Michael Jackson e principala caracteristica a lor.

Azi e ziua mea!

Aseara, la MNAC, s-a intamplat un web performance, unde patru romani si patru francezi au mixat imagini si sunete luate de pe net, in real time, cu subiecte pornind de la noul Big Brother care e internetul, supraveghere si violarea intimitatii, omniprezenta lui Google in viata noastra (google is eviiiiil, monopolizeaza tot si am vazut intr-o istorie fictionala care incepe de la fapte reale si se termina prin 2040, parca, cand google papa tot si se papa pana la urma si pe el :) nice, mai ales ipotezele ca va cumpara amazon si se va numi googlezon sau jocurile gen bible-booble), pana la imagini poetice mixate cu imagini comerciale de pe net. Un performance despre noile tehnologii si ce fac ele prin viata noastra, parte dintr-un proiect mai mare, pe care il gasiti mai bine aici, pentru ca e prea dimineata si prea complicat sa povestesc mai in detaliu. :)

Culturavura s-a simtit insa foarte fericita cand s-a vazut pe niste ecrane mari :), bucatica dintr-un mix despre bloguri si despre cum comunici si te exprimi prin ele, alaturi de alti conationali ai blogosferei, cum ar fi  feeder, cheezy, incepem, towerspotting, lifesux, bukresh, deea sau chestionabil.

astazi pe domnul Cartarescu in Carrefour, mi-am amintit de o idee mai veche, dar care mi-a fost taiata scurt, pe motiv ca romania culturala nu suporta glumele. Si ma tem ca exista ceva adevar in asta. Ma gandeam ca ar fi simpatic un "tabloid cultural", sau macar asa, o rubricuta sau o tema a unei reviste.

Ce ar face? Pai ce face un tabloid care se respecta, doar ca, evident, cu umor si fara lungul sir de chestii neplacute ale unei asemenea publicatii.

De exemplu: Senzational! Mircea Cartarescu isi face cumparaturile la Carrefour! Incredibil! Simona Popescu a fost surprinsa band un ceai in Carturesti! Dezvaluiri: ce citeste Nicolae Manolescu saptamana aceasta! Interviu in exclusivitate cu Florin Iaru! Ioan T. Mora dezvaluie conditiile secrete in care isi scrie cartile! Ce se ascunde in spatele usilor inchise ale Teatrului National! Cercetatorii pakistanezi au descoperit ca lectura diminueaza gradul de incultura! Stire bomba: s-au descoperit pagini pornografice in cartile tinerilor scriitori! Se petrec fenomene paranormale in BCU! Patapievici rupe tacerea!

Colorat, frumos, cu poze si titluri mari, cu interviuri, portrete, declaratii, paparazzi urmarind oameni de cultura prin sali de muzeu, foto cu cititoarea de la pagina 5 si cartea pe care o citeste, Marius Chivu pe prima pagina spunand: Chiar imi place ziarul asta!!!

N-ar fi frumos? :)

Am aflat cu netarmurita bucurie in suflet si-n fereastra ca Maggi is back, twice as bad and twice as ugly.
Am o presimtire ca istoria o sa se repete....

al unui cititor al Dilemei, despre ratarea in provincie si viata culturala pe acolo. Despre Craiova am scris candva aici. Se pare ca e boala cronica si generala.

Closer, pliz :))



S-o tine vreun cenaclu, vreo meditatie, s-or scrie carti grele? O fi existentialist sau fenomenolog? Asteptam cu nerabdare si Casa Poet, Casa Critic, Casa Antropolog sau chiar Casa Ganditor.

La Galeria Una, in colaborare cu Institutul Polonez.



"9 si?? este o expozitie de fotografie unica, dedicata nudului feminin, purtand semnatura artistei poloneze Jolanta Zuchniewicz.

"Nudul este precum painea? afirma artista. ?Inca nu s-a saturat nimeni de el?.

UPDATE: A fost interesant la vernisaj sau mai exact sunt interesante fotografiile si imi place mult ideea: o balerina, al carei instrument de lucru e corpul, este gravida. Fotografa surprinde treptat toate transformarile care apar, de la disparitia mobilitatii pana la feminizarea, imblanzirea modelului, prin imagini succesive din diverse momente ale sarcinii si apoi din primul an de viata al copilului.

"Secolul nostru e hipertensiv si artero-sclerotic" - dintr-un spectacol - lectura, aseara la Act.

Apropo de asta. Multam mult de tot. Now y can judge. :)

Cum spuneam, imi place rozul.



Din cate stiu eu, azi e a doua zi in care se vand bilete la Depeche... in modul traditional, adica nu prin Vodafone (noi nu am reusit asa, ne-a depasit tehnologia :). Adica la Diverta, Sala Palatului si Studio Martin. Azi dimineata, frig cum era, am pornit in cautare.

Vesti proaste: nu prea mai sunt bilete. Cuum?

De ce? Hm, greu de spus, nu au fost, au fost putine, s-au dat pe sub mana, nu se stie daca mai aduc, incercati in alta parte. Cele "roz" mai ales erau de negasit, dar dupa un traseu intre Plaza, Prospero din 13 Sept, Sala Palatului, St Martin, Diverta de pe Rosetti (taximetristul se plictisise si el, ne recomanda sa sunam la magazine ca sa nu ne mai plimbam aiurea... si se intreba daca sa ia si el bilete, daca e asa mare concertu... macar sa le vanda mai scumpe apoi  :) ) am gasit intr-un final mai mult decat neasteptat la Diverta din Unirea.

So, grabiti-va, e un mister total de ce nu sunt bilete si daca mai apar, dar ar fi pacat  sa ratati.

vizuala :). Adica rog frumos pe cine are chef, timp si talent sa imi deseneze un logo dragut pentru cultura-vura :). Am I asking too much? Plata se face in recunostinta mea vesnica, admiratia vizitatorilor si bere, evident :))). Thx mult.

Update necesar: si le emailatzi la cris punct foarfa la gmail :))

E la MNAC pana pe 1 mai, deci aveti tot timpul. De ce sa nu o ratati? Pentru ca e un proiect misto si complex, care "tranziteaza artistic" Europa si care ridica multe probleme interesante legate de identitati urbane, multiculturalism, istorie mica si istorie mare, povesti personale si presiuni sociale, arta si rolul ei in estetica orasului...
Keep in mind ca sunt multe lucrari video si dureaza cateva ore daca vreti sa le vedeti pe toate.

Am ramas datoare cu povestea lui 8 martie, in viziunea unui domn poet :).

Zoo... domnul poet si-a inceput discursul citand blogul de fata si comentariile sale (:P) si wondering, la randul lui (dupa vic, bineinteles) de ce ar fi ok sa vorbeasca despre asta si de ce nimeni nu s-a suparat ca nu a aparut in public atata timp si se
 supara acum. Good point :).

 

Discutia a fost relaxata si misto, cu multe interventii din public, cu rasete, bancuri si lucruri serioase, iar concluzia serii a fost ca yes, 8 martie e comercial :). Asta dupa un lung traseu prin arta din diverse perioade, sublinierea diferentelor dintre cele doua sexe si a diferentelor culturale, influentele civilizatiei asupra felului nostru de a gandi, restricitiile si sabloanele impuse de asta, imposibilitatea de a defini frumusetea sau capacitatea noastra foarte mare de a ne minti.

Mie mi-a placut foarte mult si da, as vrea sa mai vad poeti discutand subiecte atat de "triviale". :)

senq flavia pt poza :)

exercitiu de matematica tehno-culturala: book + blog = blook  :). Si cu premii pentru cele mai interesante bloguri care s-au transformat in carti.

Un exemplu autohton (singurul, daca nu ma insel) este RealK-ul lui Dragos Bucurenci (cartea a fost stearsa de pe blog atunci cand a fost pubicata la Polirom). via pfsk.

Imi place foarte mult proiectul lui Igu de a aduna mici bucati din trecut, amintiri razlete, minimaliste si tocmai de aceea reale, personale si de a reconstrui o lume prin detalii. Ceva asemanator se intampla si cu volumele lui Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Paul Cernat si Ioan Stanomir, care privesc comunismul "la firul ierbii", mult mai uman si cu mult mai putina afectare.

Pentru bloggerii cumintzi, moshul a pregatit un party in tralalalala, cu premii and stuff si cu un bun prilej sa se mai cunoasca si ei unii pe altii, sa mai iasa din casa, pt ca, nu-i asa, blogul e jurnalul nefericirii pentru cei singuri, tristi si izolati de lume si societate :) :D. Toata lumea e invitata si e un must come, fie ca are sau nu are blog. Si uite cum dintr-un grog intr-o seara ploioasa si obosita a iesit o chestie misto :). See ya there.

O scriitoare a inventat un stilou care ii permite sa dea autografe de la distanta. :)
 
Dar, la cat de mult le plac unora autografele, nu cred sa se poata dispensa asa usor de baia in multime si de strangerile de maini tremurande ale fanilor emotionati. via pfsk.

Un articol foarte, dar foarte interesant, despre Blogjects - "objects that blog" sau mai exact despre cum informatia poate fi creata de obiecte si cum acestea pot impune o schimbare. Poate parea filosofie, but i just loved it :). Via boingboing.

Cam asa arata structura locurilor si preturilor. Brusc imi place rozul :).



Deocamdata se pot lua de aici.

Am pus pariu cu o prietena. Ea zicea ca sigur-sigur un tip pe care il vazuse la concertu de aseara (par lung, privire visatoare) citeste Eliade, ca e fix the type. Eu am contrazis-o, sustinand sus si tare ca e Nietzsche type cu ceva Cioran.
Citea Cioran si Nietzsche. :)

E interesant cum nu numai lecturile spun totul despre tine, ci de multe ori tu spui totul despre lecturile pe care le ai. De acord, Cioran, Eliade, Nietzsche sunt patternuri clare si foarte recognoscibile ale unui anumit moment, peste care treci sau nu (citesti Eliade toata viata sau you move on, intelegi ca exista literatura si dincolo de el sau de Nichita, Blaga and so on). De la acel punct incepi, surprinzator, sa nu mai iei lucrurile atat de in serios si, in acelasi timp, sa le intelegi mersul, mecanismul si prin asta sa le iei de fapt foarte in serios.

Nu stiu daca e general, dar la mine punctul a fost evident, critic si polemic. Citeam "serios", cautam sensuri, valori and so on, cu un idealism foarte dragut zic eu acuma pana cand am auzit eu ca e unii care nu ia literatura asa in serios, ca ii cheama postmoderni, ca nu seamana deloc cu Nichita si ca se cam joaca, fara dimensiunile "mistice" pe care ma obisnuisem sa le caut, ca sunt relativi, ca baga elemente banale, derizorii, lumesti in literatura, ca au coborat din nori in strada. 

I-am urat instant. :).

Apoi, citindu-i mai mult si mai mult in ideea ca sunt naspa dar ca trebuie sa am argumente cand spun asta, m-am indragostit iremediabil si exagerat de ei, asa neseriosi cum erau, eveniment ce a coincis, intamplator sau nu, cu o schimbare destul de radicala in modul meu de a gandi. Nu mai cautam Absoluturile nici in arta nici in viata, imbratisam fericita relativismul, acceptam ludic intrebarile, invatam sa convietuiesc cu "superficialul" atat de hulit pana atunci.

In Eliade/Cioran/Patapievici period nu as fi acceptat nici moarta ca grafitti-ul e o forma de arta sau ca e absolut ok sa bagi gaini in poezie, vorba Simonei Popescu.

in stil animal. Cand ma gandesc cat s-ar putea filosofa pe tema asta.... :).




via boingboing.

Daca tot m-am dus la scoala, am aflat si ce se mai intampla pe acolo. Si, in spiritul unei facultati  de gen feminin, se intampla asta.

Sincer, de-abia astept. :)))))))

(se) canta misto cu boxe "retro" numite Celestion si cu un cearshaf cu comete, stele si planete in spatele scenei. :). Si intr-un peisaj ce aduce cu un soi de comunism reloaded, pictat si peste care s-a lipit ceva staniol, cu chelneri cu camasi rosii si veste negre. In casa studentilor aseara a fost concert. Nimeni nu intelege de ce acolo, dar la un moment dat am uitat de comete. :)

cam asa arata scena...



Aaa, si ce poate fi mai frumos decat sa bei o bere la concert cu propriul decan (the best ever, and i am not just sayin it)?

Gata, m-am molipsit. :)

4 reclame preferate: Sprite - Disperat, Playstation (cea cu scurtul drum intre nastere si moarte.. life?s short, play more), Razboi -   Protejati-va copiii in decembrie, Guiness (cam tot).
Aaaa si cum am uitat reclama mea preferata, Cec 1978, bineinteles... cu albinuuuutze.

4 reclame care nu imi plac deloc: Murdarireeea este buna (de fapt aici urasc sloganul si asta face tot), Romania Libera, Top Gear ? Nasterea, Connex - Impreuna

4 branduri preferate (dintre cele utilizate): Nokia, Pepsi, Mozilla, Zara

4 branduri preferate (dintre cele dorite): Apple, Ikea, Honda (impreuna cu un carnet, daca se poate), Tarom fffff des :)

4 oameni de publicitate admirati: nu-i cunosc atat de bine si mi-e greu sa-mi dau cu parerea din auzite :)

4 agentii (de orice fel) in care as vrea sa lucrez (de turism merg? :) ). Nu vreau sa mai lucrez in agentii. Enough is enough. Dar pot sa spun care imi plac: Gavrila si asociatii, Brandient, McCann, Lowe

4 carti de marketing preferate: Pozitionarea, Wally Olins ? On brand, Ries & Ries ? Caderea advertisingului si ascensiunea PR-ului, Kottler ? Managementul marketingului (ei, nu toata :)  )

4 site-uri de comunicare si marketing pe care le vizitez frecvent: adverblog, brandrepublic, randomculture, iqads

4 noi BrandTags:  Irene, Chops, Fry, Boo

Am plecat (hey, Irene, stiu io sigur ca o sa depasesti tu situatia, nu ea pe tine. Remember cainele si telefonul? :P Doar nu o sa te doboare niste... cereale, o banca si niste snacksuri), gata cu copywritingu, ramanem doar cu writingu :). O sa regret niste chestii, stiu, dar sunt foarte convinsa ca e the right choice.

Azi si maine sunt zile de tranzitie spre the new job, asa ca profit de ele cat pot: ma duc la facultate, la lansare, prin god knows unde diseara, scriu un articol s-ar putea chiar in timing, merg la shopping, ma bat cu zapada and stuff.

Da, si ma conformez si completez BrandTag-ul (hey, da e frumos sa fim noi generatia de sacrificiu? :) ), o idee misto a lui Cristian Manafu. Dar later, ca acum sunt silitoare si ma duc la scoala :).