Foarte "interesante" outdoor-urile de la Pagini Aurii, de care se vorbea in
Dilema. Unul
spune: "Arata ca o carte" (impreuna cu imaginea unei carti) si al doilea e
ceva de genul "Doar ca foloseste la ceva", impreuna cu imaginea "cartii
sfinte" Pagini Aurii.
Curios, dar trecusem once pe acolo, undeva pe malul Dambovitei, spre Drumul
Taberei, dar vazusem doar prima parte si chiar ma intrebam la ce o fi
teaserul asta... well, am aflat.
Stupid e putin spus, se vede ca, intr-adevar, celui care a produs
respectivul concept nu prea i-au folosit cartile la nimic. Mai grav e ceea
ce remarca si articolul: chestia asta se bazeaza pe o cercetare de piata si
asta e un mesaj potrivit pentru un target larg? Nasol...
Ianuarie 2006
Averea se transforma in tabloid peste noapte! (titlu de senzatie, in
spiritul postului pe care tocmai il cititi)
Dupa o saptamana de pauza, starting from today, vom avea placerea sa (nu) citim un nou tabloid condus de Radu Budeanu ( VIP, High Life, Ciao) si de Horia Tabacu (Hustler).
Redactia se schimba in mare parte, incepand cu sefii - Margarita Geica, Radu Busneag si continuand cu departamentele de baza, cel de cultura fiind primul pe lista disparitiilor....
Ne bucuram cu totii, da? Se pare ca astea sunt noile tendinte in piata...
UPDATE:
Jurnalistii de acolo stiu ca se restructureaza, dar nu stiau exact cum si mai stiau ca nimeni nu va fi dat afara. Azi au primit pe mail (nici macar nu li s-a spus in fata) o chestie seaca "In vederea rezolvarii aspectelor legate de incetarea contractului dvs. va rugam sa luati legatura cu d-na X", impreuna cu o lista de nume care sunt trimise la plimbare cu un preaviz de 15 zile. In general, oamenii pusi pe liber erau cei cu experienta, seriosi, greu de incadrat in profilul unui ziar de senzatie. Au ramas cei cu relatii si care pot afla informatii specifice noii formule.
Suspendarea aparitiei ziarului nu a fost anuntata, asta pentru cei care se intrebau de ce nu a venit la chiosc de dimineata si de ce situl e in (de)constructie.
Frumoasa manevra... Surprize, surprize... Faptul ca nu si-au asumat chestia asta nici fata de opinia publica, nici fata de propriii angajati ridica multe intrebari...
Si cand te gandesti k e un ziar care la inceput se pozitiona high, cu target care are venituri peste medii, pregatire superioara... si alti termeni frumosi.
UPDATE 2 - Comunicat oficial
In conditiile in care patronatul ziarului Averea si-a
incalcat grav angajamentele asumate la data cooptarii
mele in echipa redactionala a publicatiei, atat pe
cele asumate in ce ma priveste, cat si pe cele
referitoare la evolutia publicatiei, demisionez.
Chiar daca nu au fost oficializate in scris, aceste
angajamente au fost asumate public, astfel incat ele
pot fi probate in orice moment, chiar si in fata unei
instante, fie ea numai una morala.
Transformarea Averii in tabloid este un eveniment
jalnic si jenant, atat pentru mine si echipa de la
Averea, cat si pentru cititori. Ea a aruncat in
derizoriu eforturile mele si pe cele ale jurnalistilor
pe care i-am convins sa mi se alature pentru a impune
pe piata un cotidian generalist-economic serios.
Mai grav este ca un numar de noua jurnalisti talentati
vor fi fortati sa plece de la Averea. Daca nu
demisioneaza, vor fi dati afara! Ei acopera domenii
precum economic, social, externe, cultura sau sport.
Va cer sprijinul sa-i ajutam cu un nou loc de munca.
Acesta este rostul acestui mesaj.
Radu Busneag
Intr-adevar, jenant! Mai ales ca nu e primul caz de scandal de genul asta in presa si am o vaga senzatie ca, din pacate, nici ultimul...
Dupa o saptamana de pauza, starting from today, vom avea placerea sa (nu) citim un nou tabloid condus de Radu Budeanu ( VIP, High Life, Ciao) si de Horia Tabacu (Hustler).
Redactia se schimba in mare parte, incepand cu sefii - Margarita Geica, Radu Busneag si continuand cu departamentele de baza, cel de cultura fiind primul pe lista disparitiilor....
Ne bucuram cu totii, da? Se pare ca astea sunt noile tendinte in piata...
UPDATE:
Jurnalistii de acolo stiu ca se restructureaza, dar nu stiau exact cum si mai stiau ca nimeni nu va fi dat afara. Azi au primit pe mail (nici macar nu li s-a spus in fata) o chestie seaca "In vederea rezolvarii aspectelor legate de incetarea contractului dvs. va rugam sa luati legatura cu d-na X", impreuna cu o lista de nume care sunt trimise la plimbare cu un preaviz de 15 zile. In general, oamenii pusi pe liber erau cei cu experienta, seriosi, greu de incadrat in profilul unui ziar de senzatie. Au ramas cei cu relatii si care pot afla informatii specifice noii formule.
Suspendarea aparitiei ziarului nu a fost anuntata, asta pentru cei care se intrebau de ce nu a venit la chiosc de dimineata si de ce situl e in (de)constructie.
Frumoasa manevra... Surprize, surprize... Faptul ca nu si-au asumat chestia asta nici fata de opinia publica, nici fata de propriii angajati ridica multe intrebari...
Si cand te gandesti k e un ziar care la inceput se pozitiona high, cu target care are venituri peste medii, pregatire superioara... si alti termeni frumosi.
UPDATE 2 - Comunicat oficial
In conditiile in care patronatul ziarului Averea si-a
incalcat grav angajamentele asumate la data cooptarii
mele in echipa redactionala a publicatiei, atat pe
cele asumate in ce ma priveste, cat si pe cele
referitoare la evolutia publicatiei, demisionez.
Chiar daca nu au fost oficializate in scris, aceste
angajamente au fost asumate public, astfel incat ele
pot fi probate in orice moment, chiar si in fata unei
instante, fie ea numai una morala.
Transformarea Averii in tabloid este un eveniment
jalnic si jenant, atat pentru mine si echipa de la
Averea, cat si pentru cititori. Ea a aruncat in
derizoriu eforturile mele si pe cele ale jurnalistilor
pe care i-am convins sa mi se alature pentru a impune
pe piata un cotidian generalist-economic serios.
Mai grav este ca un numar de noua jurnalisti talentati
vor fi fortati sa plece de la Averea. Daca nu
demisioneaza, vor fi dati afara! Ei acopera domenii
precum economic, social, externe, cultura sau sport.
Va cer sprijinul sa-i ajutam cu un nou loc de munca.
Acesta este rostul acestui mesaj.
Radu Busneag
Intr-adevar, jenant! Mai ales ca nu e primul caz de scandal de genul asta in presa si am o vaga senzatie ca, din pacate, nici ultimul...
Soooo... o poveste auzita de la my artdirector (adica omul pe care il
stresez zilnic si mult pentru ca el ma streseaza zilnic si mult). Pe o
colega de-a lui o chema A. Cioran (discretia e necesara, you'll get it later
:) ). Si avea un prof, care, pe langa alte calitati, purta numele de
Napoleon. Pe ea o enerva, si o enerva, pana cand s-a dus de buna voie
spitalul de boli... cu capul.
Unde au intrebat-o: Cum te cheama?
A raspuns: Cioran.
Au intrebat-o iar: Aaaa, da? Si... de ce ai tu depresii?
Raspunsul: Din cauza lui Napoleon, nenorocitul ala!
Din cauza acestei conversatii culturale a beneficiat de o vacanta ceva mai lunga la spital, oferta promotionala.
Unde au intrebat-o: Cum te cheama?
A raspuns: Cioran.
Au intrebat-o iar: Aaaa, da? Si... de ce ai tu depresii?
Raspunsul: Din cauza lui Napoleon, nenorocitul ala!
Din cauza acestei conversatii culturale a beneficiat de o vacanta ceva mai lunga la spital, oferta promotionala.
Unii oameni
au idei fixe. De exemplu: 1,
2,
3, 4.
Perseverent, nu am ce zice. Mai ales ca dupa ce scrii o carte despre Andreea
Marin sau alta despre iubirea partenerului, esti guru in tot ce tine de
profesionalism, valori, trairi profunde & comp. O replica aici.
As da citatele cele mai savuroase, dar nu vreau sa stric "placerea" lecturii
si sa minimalizez idealismul si romantismul domnului.
aseara la Hilton, cu ocazia trecerii in perioada capitalista (spunea dl
Plesu), prilejuita de colaborarea cu Dinu Patriciu. Not much to say,
atmosfera oficiala, speech-uri, ministri, ambasadori si alte persoane
importante, conversatii si zambete, pahare ciocnite, Johnny Raducanu la
pian.
Un prieten (nu spui cine, persoana importanta :) ) imi zicea ca locul Dilemei nu e acolo, ca aia nu e Dilema, e altceva. Eu cred ca e si ca e normal sa fie asa, cultura sa nu mai fie asociata numai cu haine ponosite, priviri pierdute cand "fruntea de ganduri mi-e plina" si sa aiba o imagine stearsa si lipsita de stralucire (de la romantici, cu geniul sarac si rupt de lume ni se trage, stiu io :) ) Cenusareasa, ce mai (apropo de asta, la un concurs pentru o scoala de vara de jurnalism unul dintre topicurile pentru eseuri era "Departamentul cultural - Cenusareasa redactiilor. No shit!).
Parerea mea e ca Dilemei ii sta foarte bine in haine de seara si faptul ca se adapteaza la the world we live in nu poate fi decat ok. Oricum, cu toate criticile care i se pot aduce, e cea mai importanta revista de cultura si cea mai coerenta, nu atat de traditionalista cum spun unii, care a reusit ceea ce putine reviste din acest domeniu reusesc: sa fie un brand, cu cititori fideli, cu o imagine clara, fara excese, cu un loc bine stabilit in peisaj si cu o atitudine relaxata si inteligenta.
Un prieten (nu spui cine, persoana importanta :) ) imi zicea ca locul Dilemei nu e acolo, ca aia nu e Dilema, e altceva. Eu cred ca e si ca e normal sa fie asa, cultura sa nu mai fie asociata numai cu haine ponosite, priviri pierdute cand "fruntea de ganduri mi-e plina" si sa aiba o imagine stearsa si lipsita de stralucire (de la romantici, cu geniul sarac si rupt de lume ni se trage, stiu io :) ) Cenusareasa, ce mai (apropo de asta, la un concurs pentru o scoala de vara de jurnalism unul dintre topicurile pentru eseuri era "Departamentul cultural - Cenusareasa redactiilor. No shit!).
Parerea mea e ca Dilemei ii sta foarte bine in haine de seara si faptul ca se adapteaza la the world we live in nu poate fi decat ok. Oricum, cu toate criticile care i se pot aduce, e cea mai importanta revista de cultura si cea mai coerenta, nu atat de traditionalista cum spun unii, care a reusit ceea ce putine reviste din acest domeniu reusesc: sa fie un brand, cu cititori fideli, cu o imagine clara, fara excese, cu un loc bine stabilit in peisaj si cu o atitudine relaxata si inteligenta.
Nu stiu de ce m-a pufnit rasul rau de tot cand am vazut acest
titlu. Sper sa-si revina, saracul... Doar nu moare nimeni de
incultura... nu?
& only cute things may happen to you!
Se intampla.
O expozitie noua a unor artisti din Bulgaria, Nina Kovacheva si Valentin Stefanoff, cu mult video si idei spuse simplu. If you get them.
Mi-a placut foarte mult ce se intampla in sala din dreapta, unde, in intuneric, pe doua ecrane mari, inclinate, erau close-up-urile celor doi artisti si o voce vorbea despre singuratea artistului. Iti (imi...) dadea un sentiment straniu, de lipsa de comunicare, indiferent cat de aproape te-ai afla, de interior la care e imposibil sa ajungi, de introspectie, de tristete...
O alta proiectie era cu niste picioare care alergau (fugeau dupa cineva? de cineva?), fiind sugerata nehotarare, spaima, poate, agitatie. Where do we go from here? And another one, tot cu figurile celor doi close-up, necomunicand nimic. Obiectul (simbolul) agresiunii erau jeturile de apa pe care le primeau din cand in cand pe fata si la care reactionau prea putin.
Well, mai era ceva pe usile de afara, de la intrare, dar era soare si nu se putea porni proiectorul.... Cred sincer ca se putea gasi si un alt spatiu, practicabil si ziua....
Then, ceva numit Depozit (chiar asta era, in cateva sali erau adunate lucrari aflate in depozitul muzeului), inegal spre plictisitor, interesant de vazut in context, but...
Foarte misto Landscape-urile lui Mark Lewis, prin modul in care combina imagini aparent banale cu un unghi de filmare surprinzator si sugestiv. I loved that one cu copacii si patinoarul...
La patru, Kinema Ikon (de care parca am mai vorbit. Oricum, la cat de complex e proiectul, se pot scrie carti... Acopera practic o buna bucata de istorie, atat in sens social, cat si artistic sau de mentalitate) si barul cu acele perne imense absolut adorabile in care zaci...
O expozitie noua a unor artisti din Bulgaria, Nina Kovacheva si Valentin Stefanoff, cu mult video si idei spuse simplu. If you get them.
Mi-a placut foarte mult ce se intampla in sala din dreapta, unde, in intuneric, pe doua ecrane mari, inclinate, erau close-up-urile celor doi artisti si o voce vorbea despre singuratea artistului. Iti (imi...) dadea un sentiment straniu, de lipsa de comunicare, indiferent cat de aproape te-ai afla, de interior la care e imposibil sa ajungi, de introspectie, de tristete...
O alta proiectie era cu niste picioare care alergau (fugeau dupa cineva? de cineva?), fiind sugerata nehotarare, spaima, poate, agitatie. Where do we go from here? And another one, tot cu figurile celor doi close-up, necomunicand nimic. Obiectul (simbolul) agresiunii erau jeturile de apa pe care le primeau din cand in cand pe fata si la care reactionau prea putin.
Well, mai era ceva pe usile de afara, de la intrare, dar era soare si nu se putea porni proiectorul.... Cred sincer ca se putea gasi si un alt spatiu, practicabil si ziua....
Then, ceva numit Depozit (chiar asta era, in cateva sali erau adunate lucrari aflate in depozitul muzeului), inegal spre plictisitor, interesant de vazut in context, but...
Foarte misto Landscape-urile lui Mark Lewis, prin modul in care combina imagini aparent banale cu un unghi de filmare surprinzator si sugestiv. I loved that one cu copacii si patinoarul...
La patru, Kinema Ikon (de care parca am mai vorbit. Oricum, la cat de complex e proiectul, se pot scrie carti... Acopera practic o buna bucata de istorie, atat in sens social, cat si artistic sau de mentalitate) si barul cu acele perne imense absolut adorabile in care zaci...
Il traiesti zi de zi. La job, cand faci sex, cand esti cel mai slab sau cel
mai puternic, in familie, in viata ta sociala, in consumismul de zi cu
zi, in relatiile cu ceilalti, in propria ta viata luata cap-coada, in
aeroport cand auzi ca e o valiza suspecta pe pista, in interiorul propriei
constiinte. Fie ca esti victima, fie ca esti "teroristul". Despre asta e
vorba in "Terorism", o
piesa in regia Gianinei Carbunariu, la Teatrul foarte mic.
Impresia mea, dupa multe piese vazute la Toaca, La Scena, Act sau Teatrul foarte mic (si la alte teatre, dar sporadic) este ca se contureaza un pattern. Este vorba de piese pentru unii socante, de teme sociale, tehnologie, de alienarea omului contemporan, de frustrare si opozitie intre ceea ce vrei si constrangerile sociale, de evadare, de multe ori prin crima, sinucidere, absurd, negarea sau mai bine zis subminarea conventiilor si pana la urma ajungand la "clasica" problema a cautarii unei identitati. Pana la urma, sunt clisee si sincer, mi-ar placea ca piesele (si arta, in general) de genul asta sa treaca un pic de ele. E misto cand vezi prima data ceva de genul asta, te zguduie un pic, dar prin repetitie ajungi sa le consideri jocuri estetice bine facute. Da, ok, traim intr-o lume care alieneaza, but what's next?
E aceeasi lume ca in cartile lui Beigbeder sau Houellebecq, plina de o violenta mocnita si frustrare. Un soi de existentialism postmodern or something like that, vidul interior creat, probabil, de societatea de consum, de "profesionalizare", tehnologizare si substitute.
E un gen de teatru cu miza, cred, si sincer, acum imi e foarte greu sa vad piese clasice sau mai exact in montari clasice.
Impresia mea, dupa multe piese vazute la Toaca, La Scena, Act sau Teatrul foarte mic (si la alte teatre, dar sporadic) este ca se contureaza un pattern. Este vorba de piese pentru unii socante, de teme sociale, tehnologie, de alienarea omului contemporan, de frustrare si opozitie intre ceea ce vrei si constrangerile sociale, de evadare, de multe ori prin crima, sinucidere, absurd, negarea sau mai bine zis subminarea conventiilor si pana la urma ajungand la "clasica" problema a cautarii unei identitati. Pana la urma, sunt clisee si sincer, mi-ar placea ca piesele (si arta, in general) de genul asta sa treaca un pic de ele. E misto cand vezi prima data ceva de genul asta, te zguduie un pic, dar prin repetitie ajungi sa le consideri jocuri estetice bine facute. Da, ok, traim intr-o lume care alieneaza, but what's next?
E aceeasi lume ca in cartile lui Beigbeder sau Houellebecq, plina de o violenta mocnita si frustrare. Un soi de existentialism postmodern or something like that, vidul interior creat, probabil, de societatea de consum, de "profesionalizare", tehnologizare si substitute.
E un gen de teatru cu miza, cred, si sincer, acum imi e foarte greu sa vad piese clasice sau mai exact in montari clasice.
Imi plac concertele in cluburi. Cu oameni veniti acolo pentru ca asta vor sa
auda, nu in trecere, pentru un pahar de plastic plin cu bere gratis si mici
ca la our beloved evenimente sociale in aer liber, cu mult fum si figuri
haioase, cu un mic, mic sentiment de "secta", cu trupe de care nu au auzit
oamenii care nu imi plac... and so on.
Stadioanele si salile mari sunt altceva, dar acolo depinde mult, mult de pozitionare si mediul inconjurator. :) Si apoi, cate trupe din Romania au concerte in sali mari?
Asta era introducerea sa va spun ca aseara la Urma, in Laptarie, m-am simtit bine. Suna misto, ne-romaneste (nu, nu pt ca melodiile sunt in engleza :) ), desi poate un pic cam la fel la anumite melodii.
Stadioanele si salile mari sunt altceva, dar acolo depinde mult, mult de pozitionare si mediul inconjurator. :) Si apoi, cate trupe din Romania au concerte in sali mari?
Asta era introducerea sa va spun ca aseara la Urma, in Laptarie, m-am simtit bine. Suna misto, ne-romaneste (nu, nu pt ca melodiile sunt in engleza :) ), desi poate un pic cam la fel la anumite melodii.
Banc tare cu
blonde. Via Novac, un mare fan al blondelor :))
In perioada 16-20 ianuarie, respectiv 20-24 februarie,Ad
vice students organizeaza
evenimentul Ad
Revolution. Proiectul se va desfasura in Bucuresti, la sala
AGIR (vis-a-vis de ASE-Comert).
Ad Vice consta in:
Ad Vice consta in:
- Conferinte pe diverse teme de publicitate, sustinute de mari nume ale advertisingului romanesc, in luna ianuarie.
- O scoala de publicitate finalizata cu posibile oferte de job-uri, in februarie.
Ce parere aveti de this? Exista
categoria "urban"? Is it evil? Unde e frustrarea: in categoria mentionata
sau in cei care o critica? E un tipar sau nu? Si alte intrebari filosofice,
desi i just hate generalizarile.
And ya, conform unei introspectii "adanci" si conform descrierii sus-amintite, io's cam semi, asha :)))
And ya, conform unei introspectii "adanci" si conform descrierii sus-amintite, io's cam semi, asha :)))
Hate working late almost every evening. A copywriter should have a personal
life, or am i getting wrong?
Stiu, stiu, am chiulit de pe blog in mod inadmisibil dar, dar... ma voi
revansa, promit. :D
First of all, La multi ani foarte intarziat pentru toata lumea si urari de un an nou ceva mai coolt :).
De ce-am chiulit? Oh, well... Revelion in Vama (mda, vara-iarna, tot acolo), mai misto decat ma asteptam, frumosh ca o zi ceva mai rece de vara (if y can imagine, erau si oameni cu cortul :) ). Despre asta, in ceva poze, later...
Second, cum ma trezeam eu dupa revelion si ma intorceam plina de aburi si entuziasm la work, work, work... ups, ia uite pitchul! So I had hell of a weak, cu stat pana noaptea (record: ora 1), nervi ca aia nu se poate tehnic, aia e prea scump, targetu nu intelege, pentru asta ar trebui sa te muti in new york si sa ceri un buget de circa 100 de ori mai mare... and so on. Pana la urme fuse super ok, parerea mea, care sambata dimineata asistam la primul pitch din istoria personala. And then, sleeeeeeep and relaxing stuff.
Now, am i forgiven or not? :P
First of all, La multi ani foarte intarziat pentru toata lumea si urari de un an nou ceva mai coolt :).
De ce-am chiulit? Oh, well... Revelion in Vama (mda, vara-iarna, tot acolo), mai misto decat ma asteptam, frumosh ca o zi ceva mai rece de vara (if y can imagine, erau si oameni cu cortul :) ). Despre asta, in ceva poze, later...
Second, cum ma trezeam eu dupa revelion si ma intorceam plina de aburi si entuziasm la work, work, work... ups, ia uite pitchul! So I had hell of a weak, cu stat pana noaptea (record: ora 1), nervi ca aia nu se poate tehnic, aia e prea scump, targetu nu intelege, pentru asta ar trebui sa te muti in new york si sa ceri un buget de circa 100 de ori mai mare... and so on. Pana la urme fuse super ok, parerea mea, care sambata dimineata asistam la primul pitch din istoria personala. And then, sleeeeeeep and relaxing stuff.
Now, am i forgiven or not? :P
