Lidia Vianu (profesoara la Limbi Straine, traducatoare, scriitoare) a facut de-a lungul timpului interviuri cu diversi scriitori, unii chiar foarte cunoscuti, cum ar fi David Lodge, Julian Barnes, Andrei Codrescu sau Peter Ackroyd.
Habar n-am cand si cum le-a facut, intrebarile nu le inteleg intotdeauna (prea formale, prea "literare" unele si pompoase), dar merita citite. Din pacate, sunt puse in forme cel putin ciudate si foarte unfriendly cu internetul, adica trebuie sapat mult si bine dupa ele pe siteuri obscure si complicate, cum e asta. Sunt pagini despre scriitori, la unele gasesti interviuri, la altele doar critica, fara sa fie marcate... cumva. Se pare ca au fost publicate si intr-o carte dar, tinand cont ca e aparuta la editura universitatii, a ramas, din pacate, in ceata.
Februarie 2008
Doi prieteni tocmai s-au intors din Africa. Intr-una dintre plimbarile lor prin parcurile protejate din Kenya (acolo unde sunt lei, maimute si se face safari), ghidul le spunea cu mandrie ca oricine rupe o frunza din copacii de acolo e aspru pedepsit de lege. Nu se taie lemne, nu se distruge natura, nu se deranjeaza animalele ca altfel e nasol.
In timp ce omul lauda in sus si-n jos legile parcului, doi pigmei treceau linistiti prin spate, cu un snop de lemne taiate in spate. Prietenii mei, mirati:
"Pai ati spus ca e interzis sa se taie lemne"
"Da, sigur, strict interzis"
"Si ei???"
"Pai legea e pentru oameni"
(moment de pauza...)
"Pai si ei de ce taie lemne?"
"V-am spus, legea e doar pentru oameni, nu pentru pigmei"
"Si pigmeii nu sunt oameni???"
"Nu! Cum sa fie pigmeii oameni?"
"Pai au doua maine, doua picioare.."
"Si maimutele au"
"Vorbesc"
"Si papagalii vorbesc"
Dupa un lung sir de nedumeriri si argumente, au inteles ca acolo pigmeii sunt considerati o specie de animale. Nu intra sub incidenta legii, nu au drepturi, nu au obligatii. Iar partea cea mai crunta e un zvon pe care l-au auzit, acela ca in Congo, intr-o perioada de extrema foamete si razboi civil, erau "oameni" care vanau pigmei si-i mancau.
In timp ce omul lauda in sus si-n jos legile parcului, doi pigmei treceau linistiti prin spate, cu un snop de lemne taiate in spate. Prietenii mei, mirati:
"Pai ati spus ca e interzis sa se taie lemne"
"Da, sigur, strict interzis"
"Si ei???"
"Pai legea e pentru oameni"
(moment de pauza...)
"Pai si ei de ce taie lemne?"
"V-am spus, legea e doar pentru oameni, nu pentru pigmei"
"Si pigmeii nu sunt oameni???"
"Nu! Cum sa fie pigmeii oameni?"
"Pai au doua maine, doua picioare.."
"Si maimutele au"
"Vorbesc"
"Si papagalii vorbesc"
Dupa un lung sir de nedumeriri si argumente, au inteles ca acolo pigmeii sunt considerati o specie de animale. Nu intra sub incidenta legii, nu au drepturi, nu au obligatii. Iar partea cea mai crunta e un zvon pe care l-au auzit, acela ca in Congo, intr-o perioada de extrema foamete si razboi civil, erau "oameni" care vanau pigmei si-i mancau.
