December 2006

M-am jucat un pic cu blogul. Sper sa va placa. Oricum, ma mai joc. L-am mai aerisit un pic, sper, am renuntat la "pe scurt-ul" de pe dreapta (de aia e posibil sa primiti voi multe in readere, ca a trebuit sa dau republish la tot ce era pe acolo), am mai micsorat numarul de posturi de pe mainpage, am schimbat layoutul, etc.

Mai urmeaza sa fac curatenie in blogroll sau sa-l structurez cumva si, mai ales, sa pun un logo. Acum ceva timp, plangeam pe aici dupa un logo si Iancu a raspuns si mi-a trimis cateva variante foarte foarte misto. Multumesc mult!!! Dar de atunci a trecut mult timp si nu s-a mai intamplat nimic, m-am luat cu altele si am ignorat cam prea mult ze blog. :( Logo-urile sunt aici, voi care credeti ca se potriveste mai bine?

Aaa, am schimbat si sondajul. Cel nou se intreaba la ce va uitati voi cand cumparati o carte. Dupa toate astea, mai ramane intrebarea cat de des o sa postez eu.

Secretele elfilor, ultimul spectacol al circului, are si bune si rele. Nu se ridica la standardele altor spectacole de circ vazute la tv, dar eh, asta e. Oricum, nu e rau. M-am dus la circ intr-un acces de "vreau sa simt din nou emotia aia pe care o simteam la 5, 6 ani cand venea circul". N-am regasit-o in totalitate, dar ceva-ceva era.

Ce a fost misto:
- ideea de fairy-tale, pretextul narativ, povestea elfilor.
- ca spectacolul era unitar
- momentele de contorsionism
- acrobatiile, spectaculoase, iti cam statea inima in loc cand ii vedeai sarind pe sarma. Noroc ca daca te uitai atent vedeai ca sunt legati. Oricum, performanta e de laudat.
- coregrafia, dansurile
- contextul, ca ne-au primit elfii la intrare si tot elfii aveau grija sa stam la locurile noastre



Ce nu a fost ok
- ca atmosfera de fairy tale era blurata de glume kitsch, contemporane, un pic Vacanta Mare like, care nu-si aveau locul intr-o poveste
- faptul ca cel putin eu aveam sentimentul ca animalele (cai, lei si tigri) nu faceau chiar de placere giumbuslucurile. Oricat de mult imi placea tigrul alb, as fi preferat sa-l vad alergand prin padure decat in doua labe si batand din celelalte doua. In plus, aveau gesturi de animale lovite, carora le era frica de dresor. Poate e doar o parere (sper!). Oricum, erau simpatici cand maraiau la dresor, dar se duceau mereu totusi unde trebuia. Vreau tigru alb, am zis, s-ar intelege bine cu Dada, stiu eu!
- morala povestii, ca secretul elfilor "e in noi". Really, raspunsul e mereu in noi, urmeaza-ti sufletul, visele, inima... :) Mda.
- ca erau si momente de umplutura

Daca merita sa vedeti spectacolul? Eu zic ca da, in ansamblu e frumos si are un farmec legat mult de copilarie si de fantastic. Chiar daca putea fi mai complex, mai inchegat si mai fidel unei atmosfere care ar fi trebuit rupta de cotidian. Cristi, tu ce zici? :)

foto de aici. De asemenea, un review mai complet tot aici