See ya next year, ma duc la plaja inghetata.
December 2005
Un an nou frumos!
See ya next year, ma duc la plaja inghetata.
See ya next year, ma duc la plaja inghetata.
Ei, ca sa nu se mai spuna ca arta contemporana din Romania e exagerata, ia
uite ce au facut
altii . :))
Foarte simpatice ideile, dar le-as vedea mai degraba intr-o expozitie, decat in cadru oficial (well, imi dau seama ca that's the funny part). Pentru asta, mai degraba ceva cu umor, dar mai pe brief, ca sa folosesc termeni "atat de dragi" mie cand ii aud. :)
Foarte simpatice ideile, dar le-as vedea mai degraba intr-o expozitie, decat in cadru oficial (well, imi dau seama ca that's the funny part). Pentru asta, mai degraba ceva cu umor, dar mai pe brief, ca sa folosesc termeni "atat de dragi" mie cand ii aud. :)
Si in presa nu e mare lucru si nimeni nu pare prea afectat de subiect. Nu ca as vrea vesnicele lamentari, ci doar impresia ca nu s-a uitat, nu s-a trecut peste si constiinta ca orice se intampla acum, de la cumpararea BCR la imnul manelizat, problemele amoroase ale vedetelor autohtone sau alte subiecte dragi presei, se intampla datorita lui decembrie '89. Ia uite un link ce ar putea fi interesant.
Btw, ati vazut filmul lui Stere Gulea despre revolutie si mineriade? Pentru mine a fost un soc atunci cand l-am vazut prima oara, anul trecut. That's why i am gonna be here tonight.
Si e frumooooosh :). It's gonna be a white, white Christmas.
CTP, adica, ia uite ce a produs. Mi se pare incredibil cum un om care abereaza in halul asta de idiot sa fie considerat cel mai bun jurnalist din Romania. Nici macar jurnalist nu e. E doar prost si zau ca nu mi se pare suficient asta ca sa elucrubez zilnic pe prima pagina.
Legatura dintre Platon, Zoe Dumitrescu Busulenga, Basescu - utopistul regresiv (WTF???), utopiile negative (care apropo, se numesc distopii!), corelatii lingvistice si etimologia cuvantului "ticalosit", revolutia, Gheorghe Ursu, Golden Blitz si logica imbatabila a articolului (ai senzatia ca "ideile" sunt aruncate cu furca, una din vechii greci, una din noii chelneri) va las sa le descoperiti singuri, pentru ca utopismul meu e prea distopic sa inteleaga asa ceva.
"La ora 20:00, in seara zilei de 22 decembrie, vino in piata din fata Universitatii de Arhitectura si pastreaza 5 minute de reculegere pentru cei peste 1000 de morti din decembrie '89. Nu scanda lozinci, nu purta steaguri si nu canta cantece. La ora 20:05, lasa lumanarile la troite si paraseste piata."
O idee Pulafashion.
la Sinaia, coada la telecabina, frig rau, frumos, snowboard la 2000 (da, si
am coborat singura partia de 3 ori, fiind the second time in my life cand
puneam snowboardu in picioare. Bine, daca se poate pune si o tentativa din
februarie pe partea de final a partiei de la predeal... aia lina, lina ca o
campie. Si nu, nu am nimic rupt, ba chiar pot spune "plina de modestie" ca
am cazut suspect de putin), salvat o pisica mica si inghetata care a primit
numele de Zappy (de la zapada plus ca pe masina prietenilor cu care eram si
unde se incalzea pisica scria mare, mare Zapp), fugit Zappy, baut vin fiert
cu scortisoara, mancat o varza incredibil de buna, experimentat Blairwitch
project 3. :))
Why? Ca vorbisem cu cineva din Busteni pentru o camera de Revelion. Si dupa lungi aventuri cu pierdut - gasit numar de telefon am ajuns acolo sa o vedem. Now imagine o baba (femeie in varsta, politically corect, dar cum nu sunt.. baba!) care se intalneste cu noi sa ne conducta la vastele apartamente. Cam 15-20 de minute de mers prin padure. Noaptea! Fara drum, fara poteca, fara lumina, fara lanterna... Casa, langa o manastire in reconstructie, cu multe cruci luminoase in jur. Camerele... y don't wanna know. Baba... y don't wanna know. Noi tot ne-o imaginam scotand matura si incepand sa zboare sau facand vraji la cazan. Intors inapoi la civilizatie? Singuri, cu mici greseli strategice de drum si "putin" inghetati de frig si..hm.. frica. Now, that was an adventure. Si pentru ca zona crepusculara de-abia incepuse, la o benzinarie erau 3 ciudati (a la Lars von Trier daca ar fi facut Titanic :) ) intr-o masina care se holbau la noi, isi lipeau capu de geam, dadeau din cap si faceau semne dubioase cu mainile....brrr..
Cam suprarealist, asa... :)
Why? Ca vorbisem cu cineva din Busteni pentru o camera de Revelion. Si dupa lungi aventuri cu pierdut - gasit numar de telefon am ajuns acolo sa o vedem. Now imagine o baba (femeie in varsta, politically corect, dar cum nu sunt.. baba!) care se intalneste cu noi sa ne conducta la vastele apartamente. Cam 15-20 de minute de mers prin padure. Noaptea! Fara drum, fara poteca, fara lumina, fara lanterna... Casa, langa o manastire in reconstructie, cu multe cruci luminoase in jur. Camerele... y don't wanna know. Baba... y don't wanna know. Noi tot ne-o imaginam scotand matura si incepand sa zboare sau facand vraji la cazan. Intors inapoi la civilizatie? Singuri, cu mici greseli strategice de drum si "putin" inghetati de frig si..hm.. frica. Now, that was an adventure. Si pentru ca zona crepusculara de-abia incepuse, la o benzinarie erau 3 ciudati (a la Lars von Trier daca ar fi facut Titanic :) ) intr-o masina care se holbau la noi, isi lipeau capu de geam, dadeau din cap si faceau semne dubioase cu mainile....brrr..
Cam suprarealist, asa... :)
Ia check this.
/"Nush de ce m-a atras, probabil fiindca avea o frunza de marijuana pe coperta. Eram si eu curioasa cum poate arata un debut la o editura ca Humanitas... adik daca e ?deep?. Aa, si acasa am citit ca e copywriter...", scrie o tanara cititoare pe blogul ei (un soi de jurnal on-line) despre romanul de debut al lui Alain Gavrilutiu, bifat la Targul Gaudeamus/.
And now this (ultimul comentariu).
Da, da, da eu sunt tanara cititoare care cumpara / bifeaza? carti dupa copertele cu iarba - "Apoi coperta, realizata cu destul talent chiar de Alain Gavrilutiu, continand, pe langa o eroina lasciva si o frunza de marijuana, chiar cuvantul "iarba", e o momeala destul de apetisanta pentru tinerii care scriu bloguri pe Internet."
Adik.... errr... bloggerii sunt interesati de porn si droguri? Multumim de PR!
In plus, nush de ce mi-ar fi placut sa fiu intrebata inainte de a mi se scoate cuvintele total din context, sau macar sa se dea un url, ceva, un Criz, acolo, sa poata poporul sa verifice lecturile tinerei generatii. Bloggerii nu sunt o masa amorfa, nediferentiata, din contra.
Mai ales ca autorul articolului, Catalin, imi e kind of friend si nu, nu mi-a placut sa-mi incep ziua cu link-ul de la articol pe messanger si cu "recunosti citatele?".
Ideea e urmatoarea: pe langa faptul ca afirmatiile lui Catalin sunt la modul "hai sa am si eu o introducere haioasa la articol", sunt total off-topic, lipind eticheta cu "tinerii care scriu bloguri", fara ca, sunt convinsa, el sa inteleaga ce e ala un blog si care e sensul vietii lui pe lumea asta.
Nu coperta a fost atractia principala (a, ba da, Catalin, cad pe spate de fiecare data ce vad o frunza de iarba desenata. Devin high instant), ci faptul ca a aparut la o editura despre care aveam o alta imagine!!!
Surprinzator poate, era vorba de contrast, nu de bloggerii care sunt atrasi de femei apetisante si frunze de marijuana. Dhaa! Oricine e cat de cat la curent cu ceea ce se intampla acum in literatura si in plan editorial nu e deloc indiferent, fie ca are blog, fie ca nu, la un debut la o editura cu o imagine foarte elitista, mai ales daca acesta pare sa contrazica genul de "valori" promovate acolo.
Daca aparea la Polirom, de exemplu, unde au mai aparut nshpe mii de romane de acelasi fel (!), nu mi-ar fi atras atentia asa de usor.
Asta e tot.
/"Nush de ce m-a atras, probabil fiindca avea o frunza de marijuana pe coperta. Eram si eu curioasa cum poate arata un debut la o editura ca Humanitas... adik daca e ?deep?. Aa, si acasa am citit ca e copywriter...", scrie o tanara cititoare pe blogul ei (un soi de jurnal on-line) despre romanul de debut al lui Alain Gavrilutiu, bifat la Targul Gaudeamus/.
And now this (ultimul comentariu).
Da, da, da eu sunt tanara cititoare care cumpara / bifeaza? carti dupa copertele cu iarba - "Apoi coperta, realizata cu destul talent chiar de Alain Gavrilutiu, continand, pe langa o eroina lasciva si o frunza de marijuana, chiar cuvantul "iarba", e o momeala destul de apetisanta pentru tinerii care scriu bloguri pe Internet."
Adik.... errr... bloggerii sunt interesati de porn si droguri? Multumim de PR!
In plus, nush de ce mi-ar fi placut sa fiu intrebata inainte de a mi se scoate cuvintele total din context, sau macar sa se dea un url, ceva, un Criz, acolo, sa poata poporul sa verifice lecturile tinerei generatii. Bloggerii nu sunt o masa amorfa, nediferentiata, din contra.
Mai ales ca autorul articolului, Catalin, imi e kind of friend si nu, nu mi-a placut sa-mi incep ziua cu link-ul de la articol pe messanger si cu "recunosti citatele?".
Ideea e urmatoarea: pe langa faptul ca afirmatiile lui Catalin sunt la modul "hai sa am si eu o introducere haioasa la articol", sunt total off-topic, lipind eticheta cu "tinerii care scriu bloguri", fara ca, sunt convinsa, el sa inteleaga ce e ala un blog si care e sensul vietii lui pe lumea asta.
Nu coperta a fost atractia principala (a, ba da, Catalin, cad pe spate de fiecare data ce vad o frunza de iarba desenata. Devin high instant), ci faptul ca a aparut la o editura despre care aveam o alta imagine!!!
Surprinzator poate, era vorba de contrast, nu de bloggerii care sunt atrasi de femei apetisante si frunze de marijuana. Dhaa! Oricine e cat de cat la curent cu ceea ce se intampla acum in literatura si in plan editorial nu e deloc indiferent, fie ca are blog, fie ca nu, la un debut la o editura cu o imagine foarte elitista, mai ales daca acesta pare sa contrazica genul de "valori" promovate acolo.
Daca aparea la Polirom, de exemplu, unde au mai aparut nshpe mii de romane de acelasi fel (!), nu mi-ar fi atras atentia asa de usor.
Asta e tot.
"Presupun ca exista o legatura cauzala intre frica instalata in capul meu
din cauza Marelui S si plecarea lui Dumnezeu (...). Nu pretind ca ar fi
existat originalitate in momentul si locul unde ma apucau crizele (cand eram
in pat si nu puteam dormi) (...). Cum era aceasta teama? Un val brusc de
groaza, care te lua prin surprindere, nevoia stringenta de a tipa, lucru
total interzis de regulile casei, prin urmare nu-ti ramanea decat sa zaci in
intuneric cu gura cascata si sa tremuri din rarunchi; si toate acestea in in
chip de fundal si si simptom al imaginii centrale, parte vizuala, parte
intelectuala, a non-existentei. Secventa cu stele care se indepartau la
infinit, luate, presupun - in crasa trivialitate a inconstientei - de pe
genericul filmelor facute de Universal Pictures; sentimentul unei
singuratati absolute in trupul tremurand in pijamale; intelegerea curgerii
Timpului, la nesfarsit, in afara ta (..). Teama de a muri insemna, desigur,
nu atat teama de a muri, ci teama de a fi mort"
Chris si Toni sunt doi pusti teribilisti si teribil de intelectualizati, care descopera lumea prin "epatare", negare, care isi pun probleme existentiale, morale si filosofice inainte de le fi trait pe propria piele, cu un amestec straniu de candoare si luciditate. Nu au aproape nimic din cruzimea copiilor lui Gombrowicz. Apoi, inevitabil (nasol cuvant!) cresc si isi pierd din intransigenta, ajungand chiar la un stil de viata apropiat celui pe care il negau cu pasiune: burghezia, existenta calduta.
Metroland, de Julian Barnes, surprinde in cateva momente maturizarea lor intr-un stil witty, care lasa in subtext multe semnificatii (desi lung, citatul nu e concludent pentru tonul cartii. Doar mi-a placut mie foarte mult. E perspectiva unui copil de 16 ani). In fond, e o carte despre moarte si despre compromisurile pe care le faci pe masura ce te apropii de ea.
Chris si Toni sunt doi pusti teribilisti si teribil de intelectualizati, care descopera lumea prin "epatare", negare, care isi pun probleme existentiale, morale si filosofice inainte de le fi trait pe propria piele, cu un amestec straniu de candoare si luciditate. Nu au aproape nimic din cruzimea copiilor lui Gombrowicz. Apoi, inevitabil (nasol cuvant!) cresc si isi pierd din intransigenta, ajungand chiar la un stil de viata apropiat celui pe care il negau cu pasiune: burghezia, existenta calduta.
Metroland, de Julian Barnes, surprinde in cateva momente maturizarea lor intr-un stil witty, care lasa in subtext multe semnificatii (desi lung, citatul nu e concludent pentru tonul cartii. Doar mi-a placut mie foarte mult. E perspectiva unui copil de 16 ani). In fond, e o carte despre moarte si despre compromisurile pe care le faci pe masura ce te apropii de ea.
Sau o poveste despre un Isus uman, dincolo de orice dogma, despre un
Dumnezeu a carui singura preocupare este sa-si extinda sfera de influenta,
despre un diavol umanizat si el si nu in intregime rau. Adica Evanghelia
dupa Isus Cristos de Jose Saramago, scriitor despre care am mai vorbit ceva
p'aici.
Este o carte super controversata, care ridica multe intrebari asupra omului, religiei, pornind mai ales de la contradictiile interioare crestinismului si, de ce nu, ale unei autoritati divine. Nu stiu cum e citita aceasta carte de un crestin fervent, dogmatic. Eu am citit-o ca pe o fictiune, o alta posibila fata a unei monede pe care o stiam (hm, vag, da), care amesteca elemente dintr-o poveste recognoscibila cu un invelis uman si pana la urma foarte cald si apropiat.
Daca in Eseu despre orbire Saramago ducea lucrurile la limita prin proiectarea unei lumi efectiv disperate, fara nici o urma de morala, aici limita este data de canoanele religioase, peste care trece cu gratie. Nu le domoala direct, ci doar le zguduie, printr-o alta perspectiva. Pana la urma, limitele religioase sunt si limitele omului (ale celui credincios): ce crede, ce nu crede, ce nu cerceteaza.
Este o carte super controversata, care ridica multe intrebari asupra omului, religiei, pornind mai ales de la contradictiile interioare crestinismului si, de ce nu, ale unei autoritati divine. Nu stiu cum e citita aceasta carte de un crestin fervent, dogmatic. Eu am citit-o ca pe o fictiune, o alta posibila fata a unei monede pe care o stiam (hm, vag, da), care amesteca elemente dintr-o poveste recognoscibila cu un invelis uman si pana la urma foarte cald si apropiat.
Daca in Eseu despre orbire Saramago ducea lucrurile la limita prin proiectarea unei lumi efectiv disperate, fara nici o urma de morala, aici limita este data de canoanele religioase, peste care trece cu gratie. Nu le domoala direct, ci doar le zguduie, printr-o alta perspectiva. Pana la urma, limitele religioase sunt si limitele omului (ale celui credincios): ce crede, ce nu crede, ce nu cerceteaza.
Se relanseaza fosta revista Cultura. Da, aia colorata, cu un amestec
deconcentrant de articole foarte bune si articole ingrozitor de proaste,
contrastanta, fara o directie coerenta (ok, stiu ca nu e f. fair sa o
critic, tinand cont ca am avut rubrica acolo, but well... ), sub un patronaj
nu prea fericit si cu o cenzura nu explicita, dar existenta.
A fost stupida desfiintarea sa, fiind o revista care, cu anumite schimbari, putea sa fie foarte misto. Sunt curioasa ce directie o sa aiba acuma, redactia si colaboratorii fiind, o mare parte dintre ei, ok.
Bucati din comunicat:
A fost stupida desfiintarea sa, fiind o revista care, cu anumite schimbari, putea sa fie foarte misto. Sunt curioasa ce directie o sa aiba acuma, redactia si colaboratorii fiind, o mare parte dintre ei, ok.
Bucati din comunicat:
Joi, 8 decembrie 2005, ora 18.00, la Cercul Militar Na?ional din Bucure?ti (Sala Artelor), Funda?ia Cultural? Romān?, condus? de academicianul Augustin Buzura, lanseaz? primul num?r al revistei CULTURA īn serie nou?.
CULTURA, editat? īn serie noua, este o revista cu aparitie saptamanala, avand 32 de pagini (alb-negru si color). Echipa de conducere e formata din scriitorul Augustin Buzura (redactor-sef), Angela Martin si Adrian-Paul Iliescu (redactori-sefi adjuncti), iar din echipa redactionala fac parte Cristina Rusiecki (secretar general de redactie), Daniel Cristea-Enache, Teodora Dumitru, Mihai Iovanel, Cornelia Maria Savu, Andrei Terian.
Vor semna, in paginile revistei, Eugen Simion, Niculae Gheran, Mircea Iorgulescu, C. St?nescu, George Maior, Petru Romo?an, Alfred Bulai, Horia Garbea, Bogdan Ghiu, Valentin Protopopescu, Adrian Majuru, Dorin Liviu Batfoi, Sorin Adam Matei, Luminita Vartolomei, Antonio Patras, Adrian Raspopa si alte nume din mediul umanist si stiintific.
Revista e destinata unui public larg; paginile ei vor oferi cititorilor dezbateri, comentarii, informatii privind literatura, artele, politica, economia, tehnologia informatiei si a comunicarii, istoria, sociologia, stiin?a si diaspora ? toate, abordate din perspectiva mentalitatilor, a rela?iilor inter- si multiculturale, a valorilor civice si estetice.
Consideram, dincolo de orice posibile orgolii, ca revista reprezinta un proiect nu doar util, ci, mult mai exact, necesar.
de Paul Auster este o carte atat de misto scrisa
incat nu stii niciodata unde te va duce, te pierzi printre oglinzile
paralele (sau neparalele de fapt) in care se invarte povestea si te duce
intr-o lume stranie, facuta din detalii, din lucruri nesigure, doar
presupuse, iluzorie atat prin subiect, cat si prin modul in care se joaca cu
cititorul.
Pe scurt: un scriitor care isi pierde familia intr-un accident de avion descopera un comic necunoscut, din perioada filmului mut, care il face sa rada pentru prima data dupa tragedie. Si scrie o carte despre el, cautandu-i si analizandu-i filmele (este impresionant modul cinematografic, vizual in care sunt descrise cateva dintre filme, dand senzatia concreta ca esti intr-o sala de cinema si le vezi pana la cele mai mici amanunte). Apoi, o scrisoare misterioasa ii spune ca Hector Mann (comicul), dat disparut long time ago, inca traieste si vrea sa vorbeasca cu el. Totul o ia razna, viata foarte dark si stranie lui Hector Mann, povestita de o femeie ciudata, si viata scriitorului se intrepatrund, se leaga cumva (nu concret), cele doua povesti curg in paralel, starile si senzatiile se amesteca.... Cum spunea cinea intr-un review "Just don't think you'll put it down with a satisfied smile on your face."
E o carte dark, puternica, cu scene tensionate, cu multe intrebari si putine, foarte putine certitudini.
Pe scurt: un scriitor care isi pierde familia intr-un accident de avion descopera un comic necunoscut, din perioada filmului mut, care il face sa rada pentru prima data dupa tragedie. Si scrie o carte despre el, cautandu-i si analizandu-i filmele (este impresionant modul cinematografic, vizual in care sunt descrise cateva dintre filme, dand senzatia concreta ca esti intr-o sala de cinema si le vezi pana la cele mai mici amanunte). Apoi, o scrisoare misterioasa ii spune ca Hector Mann (comicul), dat disparut long time ago, inca traieste si vrea sa vorbeasca cu el. Totul o ia razna, viata foarte dark si stranie lui Hector Mann, povestita de o femeie ciudata, si viata scriitorului se intrepatrund, se leaga cumva (nu concret), cele doua povesti curg in paralel, starile si senzatiile se amesteca.... Cum spunea cinea intr-un review "Just don't think you'll put it down with a satisfied smile on your face."
E o carte dark, puternica, cu scene tensionate, cu multe intrebari si putine, foarte putine certitudini.
aka Gavrila si asociatii, si-au facut un unofficial blog foarte
simpatic. De remarcat numele sub care posteaza :)). Just google them.
:D
Un proiect care "reprezinta o colaborare unica intre
artisti, muzicieni / compozitori si agentii de publicitate. In acest sens au
fost formate 5 trio-uri care au realizat lucrari care combina imaginea si
sunetul."
"Prin intermediul Loud & Clear TOO Fundatia Bifrons pune in discutie un aspect important: faptul ca agentiile de publicitate sfirsesc prin a ajunge in muzee in timp ce artistii incearca cu greu sa scape de limitarile "cubului alb" pe care il prezinta spatiile galeriilor si muzeelor. Proiectul nu este o confruntare intre arta video si productia video comerciala ci o incercare de a investiga diferentele dintre cultura vizuala a publicitatii si a artei."
7. 12. 2005 - 15. 01. 2006
"Prin intermediul Loud & Clear TOO Fundatia Bifrons pune in discutie un aspect important: faptul ca agentiile de publicitate sfirsesc prin a ajunge in muzee in timp ce artistii incearca cu greu sa scape de limitarile "cubului alb" pe care il prezinta spatiile galeriilor si muzeelor. Proiectul nu este o confruntare intre arta video si productia video comerciala ci o incercare de a investiga diferentele dintre cultura vizuala a publicitatii si a artei."
7. 12. 2005 - 15. 01. 2006
I-am vazut prima oara acu vreo 2 ani la Stuf si a fost love at first
sight.
Sample.
Inca unul :). I know y just love it. Now buy the disc! And visit this. Maine e concert in Viking, in case you were wondering. :)
Din cate am stiu eu, nu seamana cu absolut nimic din ceea ce am ascultat, cel putin in Romania. Am fost azi la al doilea concert (al treilea dak il numaram si pe cel din Vama). And I want to tell you ca suna absolut fabulos live. Cel putin la Umbra era toata lumea in picioare iar eu nu pot sa descriu combinatia extraordinara intre flautul si vocea Cristinei si pasajele dure.
Cum spun si ei, Blazzaj transmite caldura...
Inca unul :). I know y just love it. Now buy the disc! And visit this. Maine e concert in Viking, in case you were wondering. :)
Din cate am stiu eu, nu seamana cu absolut nimic din ceea ce am ascultat, cel putin in Romania. Am fost azi la al doilea concert (al treilea dak il numaram si pe cel din Vama). And I want to tell you ca suna absolut fabulos live. Cel putin la Umbra era toata lumea in picioare iar eu nu pot sa descriu combinatia extraordinara intre flautul si vocea Cristinei si pasajele dure.
Cum spun si ei, Blazzaj transmite caldura...
de ce aseara, pe un frig teribil, cu ploaie si tot tacamul, poporul (mult
popor, zicea ca e concert sau revolutie) statea in Piata Universitatii si
asculta ce canta o fanfara, un cor sau ceva muzica populara si se holba la
ce frumoase sunt luminitele alea mai mult decat kitsch. Apropo de luminite,
nu stiu dak a remarcat cineva, fiecare fir este umplut pana la jumate, iar
firul urmator pana la jumatea cealalta, astfel incat sa dea impresia de
continuitate. Economie, ce pot sa spun...
Am ramas datoare cu ce s-a intamplat in a doua zi de targ.
Achizitii:
di Lampedusa - Ghepardul
Sabato - Despre eroi si morminte
Bulgakov - Roman teatral
Barnes - Metroland
Am fost la lansarea cu poetii tineri de la Polirom, misto, ingenioasa, cu un "covor" din hartie pe care se scriau versuri, se desena...
In rest, same old, same old... Festivitatea de premiere care a fost mi s-a parut total dubioasa, niste oameni in mijloc care se grabeau sa citeasca niste nume si niste premii, de nu aveai timp sa vezi cine, cum, de ce a luat respectiva "distictie". Pana si Miss Lectura, pe care o astepta multa lume, a fost un nume printre altele, si o fata sa-si ia premiul (cred k era ea, ca pana a ajuns, se mai citisera deja 4 categorii). Nu tu costume de baie, nu tu intrebari din literatura.. :D
Intre timp am citit Houellebecq care nu m-a dat pe spate, desi e ok construita si are cateva momente chiar misto si o parte din Nu toata iarba e la fel care mi se pare pana acum slaba, dar astept sa o termin totusi ca sa am o parere clara.
UPDATE: mai pe larg, cum a fost la targ.
Achizitii:
di Lampedusa - Ghepardul
Sabato - Despre eroi si morminte
Bulgakov - Roman teatral
Barnes - Metroland
Am fost la lansarea cu poetii tineri de la Polirom, misto, ingenioasa, cu un "covor" din hartie pe care se scriau versuri, se desena...
In rest, same old, same old... Festivitatea de premiere care a fost mi s-a parut total dubioasa, niste oameni in mijloc care se grabeau sa citeasca niste nume si niste premii, de nu aveai timp sa vezi cine, cum, de ce a luat respectiva "distictie". Pana si Miss Lectura, pe care o astepta multa lume, a fost un nume printre altele, si o fata sa-si ia premiul (cred k era ea, ca pana a ajuns, se mai citisera deja 4 categorii). Nu tu costume de baie, nu tu intrebari din literatura.. :D
Intre timp am citit Houellebecq care nu m-a dat pe spate, desi e ok construita si are cateva momente chiar misto si o parte din Nu toata iarba e la fel care mi se pare pana acum slaba, dar astept sa o termin totusi ca sa am o parere clara.
UPDATE: mai pe larg, cum a fost la targ.
Am vazut aseara Dancer in the
dark... :((((
Si eu care credeam ca nu ma pot deprima mai rau ca la Invaziile barbare. :(
Si eu care credeam ca nu ma pot deprima mai rau ca la Invaziile barbare. :(
