August 2008

Asa zisul nationalism al unora imi provoaca o dorinta urgenta de a emigra. Daca ar fi vorba de un nationalism pasnic si tolerant, asa traditionalist cum e, ramas in epoca preistorica, nu m-ar deraja. Dar nu. E un nationalism agresiv, reminiscenta vie a caracatitei comuniste care si-a intins tentaculele nu doar in exterior, prin foame si teroare, ci si in interior, printr-o indoctrinare tampa.

Simt patriotismul lor cum simt corpurile lipicioase si transpirate in autobuz, miroase urat si e lipsit de orice alta substanta decat jegul. Un jeg pe care-l imprastie contagios, care te inconjoara si-ti provoaca o scarba imensa. M-am saturat de valorile lor, de atributele "unice" ale minunatului popor roman, de discursurile pompoase si goale si de cei care iti dau cu steagul in cap pana te pun la pamant.

Pe ce e fundamentata isteria asta? Pe manastirile lui Stefan, pe portul national romanesc si pe geografia unica munti-campie-deal-vale? Sunt criterii atat de false incat te ingheata. Am impresia ca Romania si-a piedut total identitatea sub comunism sau, mai exact, si-a creat una falsa. Din pacate, ea supravietuieste si acum, printr-o istorie invatata prost si printr-o demagogie inspaimantatoare.