Aprilie 2006

mobilul politistului de la Brigada Diverse suna cu replici din BD in actiune... Trandafireeeee, ce faci ma dormi?????? :))))

Click me
via hiddenpersuader

... sa auzi in Facultatea de Litere, obisnuita mai mult cu penita, rimelul sau creionul ros, decat cu tastatura, pasionata de clasici, care la licenta mea despre legatura dintre literatura si noile media m-a intrebat ce-i aia noile media si a strambat din nas la auzul cuvantului internet, asa, deci in Facultatea de litere sa auzi un profesor de 82 de ani vorbind despre cultura underground, browsingul pe net, Google, Wikipedia, alte enciclopedii virtuale, nevoia de a alege informatia potrivita si importanta faptului nu de a sti multe si teoretice, dar de a sti mai ales unde sa cauti, practic, ceea ce ai nevoie.

... sunt sedata.

Citesc Cruciada copiilor de Florina Ilis, imi place foarte, foarte mult, nu pot sa dorm si daca dorm visez trenuri cu copii, ambuscade, lumi in care se schimba totul, vrajitoare si tigani ciudati si imi vine sa caut pe net situl cu ordinea inocentei.

Update: hm, poate am luat-o eu razna, dar dupa cartea asta ieri am fost sa vedem o garsoniera (mda, stiu, nu, nu ne-am gasit inca) si pe proprietar il chema Calaman (pe eroul cartii il cheama Calman), azi m-a gasit cineva misterios (unknown country, unknown organization, unknown...) pe google cautand "carti de vraji", primele stiri care mi-au sarit in fata dimineata erau despre adoptiile internationale de copii si ceva cu sida. Weirdo...

oricum si totusi nu oricum, uite blogul lui oricum. :)

Am gasit linkul asta la Irene si mi-a placut foarte, foarte mult ideea. Chiar, ce se intampla cand oamenii sunt facuti din carti? Si cine ii scrie? Sau ii citeste?

Cica as fi urbana... :)

Blogul lui Dragos Bucurenci, "un produs antipatic al societatii de consum" ale carui "productii" editoriale le-am citit mereu si mi-au placut, fie ca erau articole sau roman.

El vine din luna si ea de pe soare.

Se intalnesc intamplator in statia de autobuz, intr-o noapte pe la 1, si... intra in vorba. Ea, rationala, asteapta autobuzul ce nu mai vine, el visator si suprarealist ii pune sub semnul intrebarii deciziile, ii spulbera certitudinile si ii vorbeste despre dragoste, despre cum iubeste el chiar si zilele cand e trist.



Ea nu crede in iubire dar se razgandeste. El ii spune "fato" iar ea ii spune "ba". El o intreaba daca l-ar putea iubi pe el, baiatul din luna. Vorbesc un pic absurd si fermecator, in limbajul dulceag al indragostitilor, nepasator si efemer, despre luna, soare, univers, iubire si soferi. Povestea lor de dragoste dureaza douazeci de minute, pana vine autobuzul si el, neasteptat de rece, o trimite pe ea, care tocmai devenise entuziasta si sentimentala, sa nu il piarda.


image via feeder.

Totul s-a desfasurat la Test Point, deja celebra fosta fabrica de ciorapi, transformata in club, cu muzica electronica si proiectii, cu inserturi de imagini si ganduri despre cum e sa fii indragostit, cu dialogurile proiectate, nu spuse si cu cei doi actori care mimau povestea, un poem de fapt despre o iubire contemporana, visatoare si trecatoare. Frumos...


thx flavia for pics.

Cand am vazut imaginea asta



si povestea cu trusa vampiroistica (specialista, nu gluma...) ce a fost licitata pe ebay, mi-am amintit de o discutie de la niste conferinte despre brandul de tara, cum il definim, cum il construim si ce facem cu el. Una dintre intrebarile de acolo a fost ce facem - ne promovam cu Dracula? Sau we say no, hai sa gasim valori mai profunde si mai putin comerciale?

Daca ar fi dupa mine (dar well, nu e...) as folosi imaginea de mai jos pe posterele care promoveaza imaginea tarii noastre dragi... Pentru ca aduce la un loc, simplu, contrastele care ne definesc atat de bine.


(se pare ca nu am fost singura care a gasit desenele pe un zid de pe Splaiul Independentei)

sa ruleze pe marile ecrane, de aseara, cand au avut premiera la CinemaPro si au continuat la o foarte simpatica after party in Paradiso. E un film de vazut, in primul rand pentru ca e cu totul altfel decat filmele romanesti de pana acum, senzational ca imagine, emotionant si interesant ca poveste, in care se vede o alta Romanie si alti oameni decat am fost obisnuiti.

Eu nu inteleg foarte multe din fotbal (dar mi s-a explicat clar ca azi trebuie sa tin cu Steaua, asa o fi), habar n-am de diferenta intre cupe (UEFA e totusi aia unde sunt echipele slabe din Europa? :) Intreb doar) si doar daca ma concentrez mult pot sa spun ce e aia ofsaid.

Dar, in spirit de solidaritate cu suporterii... echipelor, m-am gandit cam care ar fi "11-le literaturii romane" si cum ar arata clubul.

Mi s-a explicat cu greu acuma ca structura unei echipe nu e fixa si depinde daca e mai ofensiva sau defensiva. Eu zic ca echipa noastra e ceva mai defensiva, cel putin privita in ansamblu si ca pana acuma nu a dat semne certe, certe de curaj si de atac.

In primul rand, stadionul ar fi o cafenea sau o berarie, iar presedintele clubului ar fi Eminescu, pentru ca, nu-i asa, desi este un domn fara bani si cam visator, vrem, nu vrem, ne reprezinta... Culorile clubului sunt gri plumburiu cu dungi violet (Bacovia vrea si el sa isi aduca aportul, dar e prea obosit si timid sa joace). Are cineva o idee de imn?

In poarta e Noica, care apara pana la moarte sentimentul romanesc al fiintei...., iar antrenor principal e Calinescu, secund Manolescu.

Fundasi ar fi traditionalistii, un Nichifor Crainic (fundas central si mistic), un Sadoveanu (stanga, clar) un Patapievici (central?), un Nae Ionescu (fundas dreapta)

La mijlocasi e o lista luunga (parca toti sunt mijlocasi, pe undeva pe-acolo, ba ar merge inainte, ba ar sta un pic pe loc). Sa zicem, totusi, Nichita, Arghezi, Preda sau Eliade.

Atacanti: clar Lovinescu si hm, Eugen Ionesco? Sau mai bine Caragiale sau Tristan Tzara?

Dar ce facem totusi cand echipa se cearta si isi da autogol? Scriem un studiu si mai inventam o teorie...

se medaliaza singur si Patriarhul crede ca e pentru el "distinctia". LOL! Cu ocazia asta, parca, parca mi-as da si eu mie o medalie pentru merite deosebite, dar nu vreau sa mi-o inmaneze altcineva, ca poate pleaca cu ea si raman nepremiata :)))).

"Un moment deosebit s-a inregistrat cind presedintele Academiei, Eugen Simion, si-a dat lui insusi o medalie si l-a rugat pe Patriarhul Teoctist sa i-o inmaneze. Numai ca Patriarhul Romaniei a crezut ca medalia este pentru el si si-a insusit-o."

Din categoria Ia medalia, nu-i medalia, Teoctist fuge cu medalia, avem filme cu prosti si in Romania.

Pana una alta, e cam trist ce se intampla la Academia Romana, o institutie de dinozauri, brontozauri, teranozauri plini, dar foarte plini de sine, care habar nu au ce se intampla in cultura romana si care scriu carti si lucrari... ei intre ei, comunistoida, dar plina de shmenuri financiare capitaliste (exemple aici, aici, mai cautai si voi...).

Acum vreo saptamana, dezbateam la un curs la facultate problema prefetelor si ne-au fost aduse, ca studiu de caz (patologic), doua prefete la Micul Dictionar Academic (ok, ok, nu conteaza ce-i asta). Prima era semnata de domnul academician dr. Eugen Simon si incepea in forta cu "eu am avut ideea acestui dictionar", apoi se lauda pe sine vreo doua paragrafe, mentionand totusi (haha) ca nu vrea sa se dea mare. Apoi ii facea praf pe cercetatori ca nu au respectat deadlinurile, ca neseriozitatea romaneasca (termenii erau oricum cam... neacademici), ca Sfantul asteapta, ca bunavointa Celui de Sus si a Ministerului Culturii (da, cel de sus si ministerul in fix aceeasi fraza). Apoi spunea cateva platitudini despre rolul dictionarului, intr-o minunata, atat de minunata limba de lemn (cum infrumuseteaza el rafturile bibliotecilor, ce opera esentiala pentru cultura romana, ce eforturi s-au depus... bla, bla, bla), dar nimic, absolut nimic, despre dictionar in sine, vorba profesorului cu care discutam asta, in mod sigur si evident habar nu avea ce e in el. Oricum, stilul in care era scrisa, argumentatiile haotice nu puteau decat sa provoace lungi hohote de ras.
A doua prefata (bine, ES zicea in prefata lui ca ar fi inca doua, dar una... lipsea) era a unuia dintre cercetatori si era in totala contradictie cu prima (in primul rand ca era coerenta si documentata), spunand povestea dictionarului, ca ideea a aparut de prin anii 80 si s-a concretizat intr-o discutie...etc.

Asteptam cu interes sa vedem daca domnul mare academician va mai candida si daca academia romana va scapa cumva de imaginea decrepita pe care o are.

Update: monezile din aur si tombac cuprat si academia, in Cotidianul.

Povestea suna cam asa:

Ne cautam o garsoniera de inchiriat (btw, inca mai cautam, daca are cineva o sugestie, idee, ceva... feel free sa o exprimati). Si pe net am gasit un anunt ce semana cu cautarile noastre si ne-am dus sa o vedem, dupa ce in prealabil am vorbit de mai multe ori cu "domnu  proprietar" la telefon, care ne dadea descrieri amanuntite, foarte serios si implicat.

Garsoniera era in Tineretului, asa ca ne-am vazut cu el la Palatul Copiilor. Dupa o abureala cum e el regizor la palat si abia a plecat sa vorbeasca cu noi, deh, fiind un om extrem de ocupat, ne-a zis ca garsoniera la cateva blocuri distanta, ca ne da cheile si sa o vedem singuri, ca el are treaba apoi sa il sunam si sa ne mai vedem o data sa stabilim exact ce si cum. Ok, bine, pana la faza in care ne-a cerut niste bani, nu foarte multi da oricum..., ca garantie pentru ce are el acolo, lucruri de valoare, stuff. Ni s-a parut usor dubios, dar cu o incredere tampita in oameni, i-am dat (stupid, dhaa, stiuuuuu) si... ne-am dus.

Acolo, surpriza, nu se potriveau cheile la interfon, unii de p'acolo au zis ca ala e bloc de apartamente si individu isi inchisese mobilu. Am fost la Palatul Copiilor, sa intrebam, prin absurd, daca nu au cumva vreun regizor asa si pe dincolo si o plasatoare de acolo ne-a zis ca l-au mai cautat doua fete in ziua precedenta, cu fix aceeasi poveste si aceeasi tzapa.

Am sunat la politie si am stat toata ziua sa dam declaratii, politistii distrandu-se la fel de bine ca noi de faza.

De aici urmeaza partea frumoasa :).

La telefon, in primele dati, noi nu intrebaseram exact unde e, in ce parte a Tineretului, asa ca a mai sunat o prietena, inainte sa ne vedem cu el, sa spuna ca vrea sa inchirieze si sa ceara date mai exacte. Dupa faza cu noi, individul avea mobilul mai mult decat inchis, asa ca am pus-o pe Flavia sa ii trimita un mesaj ca inca e interesata de garsoniera, etc... Si-a deschis mobilul si a sunat-o :D sa stabileasca o intalnire si cu ea.

Noi, fericiti, am strigat in cor FLAGRANT!!! si i-am sunat pe domnii politisti care ne chinuisera cu declaratiile sa organizam povestea impreuna. Intalnirea era pe la 4, iar noi la 3 la Politie luam seriile de la alti bani, garantia Flaviei, cica, si ne gandeam care pe unde ne pozitionam, cum filmam, daca luam pistoale la noi (ma rog, nu noi, domnii politishti). Apoi ne-am postat fiecare pe unde a putut, in zona.

Flavia si cu Sonia s-au dus, inocente, la intalnirea cu domnul proprietar si scenariul s-a repetat in detaliu, acelasi regizor, aceleasi probleme la job (om ocupat, cu responsabilitati), aceleasi chei, acelasi bloc, dar alt etaj :). Le-a cerut bani, ele i-au dat (banii marcati, remember) si s-au indepartat. Atunci au venit politistii, l-au pus cu greu ( era mare...) pe "proprietar" la pamant, a iesit o mica bataie si l-au luat cu ei. Noi, dupa ei, evident! Aaa, in timpul asta un mercedes verde demara in tromba... prieteni? Politistii i-au luat numaru.

Ce-am aflat apoi?

Ca domnu era dat in urmarire generala, ca avea deja trei ani cu suspendare si ca e specialist in mici tzepe din astea. Deci am prins un infractor celebru, da? :))) Oricum, era foaaarte socat cum de l-au prin politistii si cum de fetele alea, cu niste fete atat de inocente, victime perfecte, au facut asta :). Si ca i-a spus mama lui de dimineata sa aiba grija sa nu-l prinda politia, ca simte ea ceva... :D. Inca nu stie exact de unde i se trage si cum a fost pusa la cale povestea, dar afla el la proces. Noi am fi vrut sa ii spunem asa, inocent, ca nu s-au potrivit cheile si ne-am gandit sa-l intrebam ce-i cu ele, dar nu am avut inca ocazia.

Oricum, politistii au fost super de treaba si simpatici, deja ne imprieteniseram dupa multele ore petrecute acolo cu declaratii si planuri.

Besides this, ne-am dat seama de o chestie, pe care ne-au zis-o si cei de la politie. Majoritatea lumii nu face nimic cand ia o tzeapa de genu asta, mai ales cand e vorba de sume mici, eventual da o declaratie da nu ii trece prin cap sa mearga mai departe. Ideea e ca aici conteaza principiul si ca daca poti sa prinzi chiar si un gainar din asta de doi lei conteaza, iar daca te arzi o data... nu trebuie sa ramai asa:). Erau prieteni care ne sugereau fie sa o lasam balta, sa nu ne complicam, ca nu rezolvam nimic sau, in cel mai bun caz, sa gasim niste baieti care sa il bata :)))). Asta ar fi fost la fel de gresit ca si ce a facut el.

Asa macar are timp sa se gandeasca la racoare ca nu-i frumos, chiar daca asa l-a invatat pe el mama :).

Update: domnul era dat de fapt in urmarire internationala. Eh, cand nu reuseste interpolul, intervenim noi.