cultura-vurahttp://culturavura.fourhooks.comhttp://culturavura.fourhooks.com2008-07-05T17:55:55+00:00cultura-vuraroSchema literarahttp://culturavura.fourhooks.com/cat06732/art6573982062/GraphJam (gasit via White Noise) de la un timp si ma plictiseam, m-am jucat un pic.
]]>2008-06-17T22:40:00+00:00literatura-vuracrizVreti un metru de carti? http://culturavura.fourhooks.com/cat52021/art1871571344/
Provocarea noastra e sa construiti ceva dintr-un metru de carti, sa faceti o instalatie, din cele pe care le aveti deja.
Deci... luati un metru de carti (ok, mai mult sau mai putin, in functie
de opera) si faceti din ele un castel, o cazemata, le agatati prin
casa, faceti un robotel, ce vreti voi, cu conditia sa nu stricati cartile! Daca vedem o coperta indoita, ne suparam. :)
In rest, limita e imaginatia si creativitatea pe care le aveti in
dotare. Va jucati, construiti, daramati, va puteti ajuta si de alte
obiecte (de exemplu, daca vreti sa puneti o papusa in varful castelului
e ok), atata timp cat nu ele sunt elementul principal, ci cartile. Le
aranjati frumos, daca vreti gasiti si o tema, o poveste pe care sa o
spuneti cu instalatia voastra, poate conteaza cum pui autorii unul
langa altul, poate conteaza forma. Totul e sa fie cat mai original,
interesant si sugestiv.
Detalii ]]>2008-06-09T19:29:00+00:00cooltcrizLumea este o imensa omleta, zice pisicahttp://culturavura.fourhooks.com/cat06732/art0092947200/Viata si opiniile filosofice ale unei pisici de Hippolyte Taine e o carticica mica-mica, aparuta la Editura ART (care nu i-au pus coperta pe site...). Am gasit-o la targ la standul editurii, cei de acolo fiind excesiv de doritori in a-ti prezenta cartile in cele mai mici detalii. De fapt editura Art e foarte vizibila in ultimul timp, adica cine se astepta sa vada bannere cu Robbe-Grillet la metrou?
Carticica mica-mica, de 57 pagini (dintre care maxim 30 cu text - 10-15 minute de lectura), are trei parti. Evident, cand am vazut pisici, am ciulit urechile, am zis miau si am luat-o imediat. E o reteta sigura pentru obsedatii de blanita torcatoare si zgarietoare (btw, si Luciat a scris azi despre pisici). Miau!
Radu Paraschivescu scrie un text delicios despre superioritatea regala a pisicii, despre cum ne domina si cum noi o iubim orice ar face si despre "strategiile ei de cucerire". "Stii din capul locului ca ai de-a face cu o traficanta de emotii, dar te lasi imbrobodit", "altii isi ingroapa fata in blana ei si se trezesc in felinirvana", "pisica mimeaza vulnerabilitatea, dar in spatele moliciunii ei retractile se ascunde un psihic de ciment si o voluptate a sfidarii cum mai vezi doar in filmele cu gangsteri care provoaca politia". :) Miau!
Fragmentul lui Taine este de fapt o bucata din Voyage aux Pyrenees (nu stiam eu asta, scrie in carte). Pisica intelege viata in felul ei, de cand e un ghemotoc cu ochisorii lipiti pana se face mare si inteleapta. In lumea pisicii cruzimea e naturala, inocenta (isi baga botul in sangele prietenei ei, gasca, taiata de stapana), fericirea se raporteaza la lucrurile familiare- atunci cand e cald fericirea inseamna, fireste, sa dormitezi langa o balta (...) iarna, fericirea inseamna sa stai langa foc, in bucatarie.
Lumea pisicii se defineste in cateva coordonate simple, luate in serios de fiinta imblanita, care gaseste explicatii profunde recompunand lumea in care traieste. Incepi sa te intrebi daca explicatiile tale nu sunt la fel, raportate insa la alte coordonate familiare. Cat despre soare, nimeni nu se poate indoi de rostul lui: este o imensa faclie rosie care se plimba deasupra oului pentru a-l praji la foc mic, a fost spart special pentru a patrunde caldura, gospodina face mereu asa. Lumea este o imensa omleta. Miau!
In final, sunt cinci pisicovenii frantuzesti in transpunerea lui Serban Foarta, cinci poezii (autori: Lemaitre, Baudelaire, Charles Cros, Moncrif si Joachim du Bellay) despre, ati ghicit, pisici.
Pisoiule, sfant oaspete-al batranei mele case Elasticul tau spate fa-l arc saufa-te ghem In poala-mi, - dandu-mi voie, de cate ori te chem, Sa mangai catifeaua lascivei tale rase.
Ce mai, pisicile sunt tare complexe, nu-i asa, Dada? :) Nu ne ramane alta solutie decat sa le mangaiem. Miau! ]]>2008-06-09T18:59:00+00:00literatura-vuracrizDe 1 iunie ne jucam in parchttp://culturavura.fourhooks.com/cat80407/art3606395797/
Poate va era dor de Ratele si Vanatorii, Tara, tara, vrem ostasi sau Sotron. :)
Detalii.]]>2008-05-29T16:02:00+00:00eventuricrizAnathema: Un nou unplugged, alt publichttp://culturavura.fourhooks.com/cat80407/art0756148216/Angels walk among us, we can't always feel them.
Dupa unplugged-ul minunat de la Cisnadioara, ii asteptam pe fratii
Cavanagh cu emotie. Cu emotie cred ca asteptau si ei unplugged-ul de la
Bucuresti, imaginandu-si ca atmosfera va fi la fel ca anul trecut, ca
publicul va rezona la fel de frumos cu muzica lor si ca vom inchide cu
totii ochii, si noi si ei, si vom intra in "stare".
Pe de-o parte a
fost asa, Danny, Vincent si violoncelistul cu care au venit au
respectat intocmai conventia unui unplugged elegant, de stare. Erau imbracati in negru din cap pana in picioare si ami sobri ca de obicei. Publicul
insa n-a inteles prea bine ce se intampla, probabil se astepta la un
concert rock obisnuit, ceea ce nu era cazul.
Din contra, Danny a spus
de cateva ori ca acesta e un unplugged si ca se asteapta ca publicul sa
inteleaga asta si sa perceapa ce vor ei sa transmita. Si sa nu mai urle
sa cante Sleepless, ca urla degeaba, aceea nu-i melodie de unplugged.
Din pacate,
cativa din public s-au gasit sa strice si cheful celorlalti si cheful
trupei prin fluieraturi, tipete si urlete, ca doar erau la concert, nu?
PENIBIL!
Nu pot sa-mi scot Cisnadioara din minte si toata atmosfera atat de speciala creata acolo. Intr-adevar, erau 200 de oameni, nu 1000, era o biserica-cetate foarte veche, care-ti impunea prin cadru o anumita atitudine, a inceput sa ploua, s-a glumit, a fost "un alt film".
Caietul din fata lui Vincent
Dincolo de micile incidente, concertul propriu zis a fost unul exceptional, cu o muzica profunda, acustic, care facea apel la toate senzatiile (cel putin pentru cei care nu tipau... ma scuzati, am o problema reala cu cei care urlau - imi venea sa-i strang de gat).
Erau melodii pe care le ascultai cu ochii inchisi, unde murmurai incet versurile si poate iti dadeau si lacrimile, ca One Last Goodbye, Leave no trace, Hope, Inner Silence, Forgotten Hopes sau Destiny. S-au mirat ca stim Angels walk among us, Vincent chiar glumind pe seama internetului. :) De fapt, chiar ei au cantat-o anul trecut la Cisnadioara.
Dupa concert, Vincent a ramas imediat pentru autografe si imbratisari cu fanele, in timp ce Danny a venit mai tarziu, dar a venit. Probabil a fost dezamagit de reactia publicului, desi era vorba de o mica parte care-si manifesta zgomotos frustrarile entuziasmul. De fapt, in timpul unui pasaj acustic, la prima si ultima melodie de la bis, iarasi s-a gasit un destept sa tipe. Danny, care avea ochii inchisi, i-a deschis, s-a uitat urat spre sala, pentru ca apoi sa nu se mai intoarca pentru un al doilea bis/. De inteles.
Ce imi place mie asa de mult la Anathema? Dincolo de muzica, un art rock lucrat, gandit si simtit, imi place ca pun suflet in ceea ce fac iar asta se simte atunci cand sunt pe scena si nu numai. Sunt naturali si deschisi, fara aere de vedeta, ceea ce face din ei muzicieni autentici. Vincent si Danny canta cu ochii inchisi, fiind in totalitate prezenti acolo, transmit emotie si sunt transfigurati de muzica, iar in primul rand sunt sinceri.
