Ma bantuie cateva intrebari despre cronicile/recenziile literare. Nup, nu sunt legate de faptul ca majoritatea te plictisesc de moarte si la final oricum n-ai aflat cum sta treaba cu cartea. Nici ca la unele e evident ca respectivul cronicar doar a rasfoit textul, si-a mai amintit vreo doua chestii, a facut trei analogii si gata, a luat banii pe articol.
Ma gandesc in primul rand la subiectivitate. E bine ca recenziile sa fie subiective? Sau trebuie sa tindem spre obiectivitatea absoluta, sa verificam tot si sa nu lasam nici un gram de emotie sa ne influenteze? Apoi - ce primeaza? Cronicarul sau cartea? Pentru voi conteaza cine scrie o recenzie? Sau cititi orice cronica despre o carte care va intereseaza? Personal sunt subiectiva. Ii citesc in primul rand pe cei in care am incredere. Si ma gandesc si la persoana care scrie, nu doar la ce scrie, imi place sa se vada nota personala. Gresesc? Dar aici e pericolul extremei celeilalte. Cronici scrise pentru a arata ce destept e autorul, in care se vede doar el si cartea e pe un plan secund. Echilibrul e ideal, dar e greu de obtinut.
Apoi sinceritatea. Cat de pe bune sunt cronicile pe care le citim? Cate sunt pe principiul "nu vorbesc nasol de ala ca o sa vorbeasca si el nasol de mine"? Am senzatia ca se fac destule compromisuri aici. Sunt carti proaste ridicate in slavi pentru ca sunt la editura X, Y sau pentru ca si cronicarul si scriitorul fac parte din acelasi "grup". Parerea mea e ca decat sa lauzi o carte proasta, mai bine stai cuminte si nu scrii despre ea, in cel mai rau caz. Pe de alta parte, poti sa-i spui cuiva ca tie ti se pare ca a scris o carte proasta si respectivul sa n-o ia personal?
Ajungem la ce apreciem la o recenzie. Ca ne face sa citim cartea? Da, e unul dintre cele mai importante lucruri. Ca e clara? Si asta. Ca e plina ochi de referinte? Pentru mine nu, prefer sa fie clara, pentru referinte citim critica literara. Bineinteles, se pot face pararelisme, dar am vazut cronici formate doar din pararelisme si analogii iar la finalul lor nu retineai decat ca "poate e asa, ar semana cu aia, dar si cu cealalta, se inscrie in curentul, uite un citat si doua speculatii...". Ca e scrisa bine? Da, asta clar, pentru ca asta te face sa o citesti. O cronica, la fel ca o carte, scrisa prost, anost, dar cu idei bune, nu are acelasi impact.
Inca ceva. Pot afecta cronicile perceptia unei carti? Adica: citesc n cronici pozitive la o carte, citesc cartea, e posibil sa mi se para buna doar pentru ca n persoane au zis ca e buna? Teoretic ar fi nu, practic eu zic da, mai ales cand ai o parere impartita si nu stii exact daca ti-a placut sau nu.
Comentarii
Do you have anything to say? Fill in the below
Cu cît mai subiectiv, cu atît mai bine și știi de ce?... Pentru că la un moment dat voi ști cam care sînt cronicarii care au gusturi asemănptoare cu ake mele și de la care am cele mai mici șanse să-mi iau o țeapă. Pentru că dacă citesc o cronică ce-mi deschide apetitul pentru cartea recenzată, încep să mă gîndesc serios să mi-o cumpăr iar bani mei sînt importanți pentru mine, al dracului de importanți... și chiar nu am chef să arunc banii pe tot felul de tîmpenii care nu mă interesează. Restul e snobism... cronica obiectivă e snoabă... nu înțeleg cuvîtul obiectiv... ce-i aia? adică nu te influențează nimik? atunci la ce draq mai citești cartea? ce scrii despre ea? că seamănă cu cealaltă, că e inspirat personajul Gică din Bulișor al lui rebreanu? wtf? Adică susții că lucrul despre care vorbeșții nu te influențează pentru că tu ești deja influențat de alt lucru... jeez! this kind of criticism sucks! merge în teorie (literară) dar la cronică...
Și riscurile despre care zici tu, nu sînt un risc. Există numai 2 posibilități: să faci cartea să fie citită/cumparată sau nu iar dacă e nu, eu ca director de revistă te-aș da afară (mamă ce supărat sînt în noaptea asta!)
io-s mare devoratoare de carti, 4 ani de facultate lb. straine am citit ce trebuia, in cantitati industriale si cu idei fixe (analiza stil, plasare in context literar, etc.) ... acum citesc pentru poveste si este infinit mai bine. nu prea aleg dupa recenzii, mai degraba dupa autor sau ... ti s-a intimplat vreodata sa fii in librarie sa iei la intimplare o carte pentru ca titlul te-a atras, sa o rasfoiesti la intimplare si sa iti placa? eu asta fac cu scriitorii contemporani despre care nu stiu nimic. uneori aleg bine, alteori nu :-)
i-dana, mi se pare normal comportamentul tău. Nu alergi după recenzii pentru că nu prea ai după ce alerga. Dar dacă o prietenă bună îți vorbește despre ultima carte citită și îți spune ce mult i-a plăcut și de ce, bla, bla, bla, bla nu o ceri cu împrumut? sau o cumperi? e normal, pentru că în Romania nu prea găsești mulți cronicari care să-ți fie prieteni în cronici... de obicei sînt asistenți universitari sau preparatori :)
Ba da, mai iau carti dupa titlu sau coperta sau colectie sau reclama. Dar nu pot spune ca intotdeauna aleg bine, dar macar marketing-ul si-a facut treaba. :) cezar, sunt de acord la partea cu obiectivitatea. Si daca o simulezi, tot nu cred ca exista si e ok sa fie asa. Cu conditia bineinteles ca subiectivitatea sa fie asumata, explicata si fara compromisurile de care vorbeam. cat despre tu ca director de revista, ce treaba ai cu modul in care se vand cartile? :)
Pe vremea cand citeam cronici literare intotdeauna ma luam dupa numele celui care scria. Preferam sa citesc un cronicar in care aveam incredere desfiintand vreun volum de poezii publicat la Rosiorii de Vede decat vreun anodin/anodina ridicandu-l in slavi pe Llosa sau Cartarescu.
eu cred ca citesc recenzii din toate motivele posibile
cel mai mult si mai mult imi convine sa fie informative - seci si ca la scoala e f OK din pedeveul meu daca spun tot ce vreau sa stiu - cine e autoru, ce vrea cu cartea respectiva, cui ii place si de ce, cu cine seamana etc. a, important: cu cit e mai scurta o recenzie dintr-asta cu atit mai bine
de placut imi place sa citesc de-alea cu filtru personal, bineinteles, dar depinde si de al cui filtru :) tre sa scrie bine omu' cu filktru insusi
apoi imi plac mult alea comparative, pt ca ajuta la orientare in spatiu, stii de unde sa apuci cartea, nu te arunci in ea asa, in necunoscut
Nu imi plac cele in care recenzentul debordeaza de expresivitate de te doare capu' sa urmaresti ce vrea de fapt sa spuna
Nu imi plac nici cele cu "mitologemele cunoasterii" in ele, in care recenzentul tine mortis sa te epateze si citeaza deleuze si nietzsche si mai stiu eu pe cine in loc sa-ti spuna, de ex, cite pagini are cartea si daca autoru ei e viu sau mort
Nu imi plac "raderile" cu aer de pamflet in loc de recenzie
Nu imi plac inaltarile in slavi
Nu imi plac recenziile de poezie pastisa la poezia respectiva - nu vreau niciodata o reformulare a poeziei in proza recenzentului - niciodata! nu ma intereseaza
Si, de altfel, recenziile de poezie, dupa parerea mea, ar face bine sa fie infinit mai informative si mai putin "originale si expresive". Uneori sint de-a binelea exasperante si iti vine sa iei recenzentu de guler si sa tipi la el: da zi bre o data ce-i cu cartea asta si lasa-ma in pace cu aberatiile tale!
nu cred in cronicile literare, comunitatea oamenilor de litere e chiar ffff restransa in romania totul se face in asa fel incat sa nu fie nimeni jignit.... dc se vorbeste despre un tanar scriitor poate sunt mai profi in ceea ce fac dar dc este vorba despre un autor consacrat cu siguranta nu vei afla mare lucru din recenzie....se gandeste si cronicarul la noptile nedormite ale scriitorului si .....cred ca e ok sa iei titlul cartii te duci la biblioteca si dupa primele 50 de pagini iti dai seama daca merita sau nu citita.....