Comentarii

1. New comment
   da, da-ţi dă cu rest... hai mă, ce-nseamnă tocăniţă? e politically correct?
   andreiard a spus la 20:50 la 12 Ianuarie
2. New comment
   :) probabil ca nu. uite, tocanita e blogul asta. Are si aia, si aia, si cealalta, in proportii variabile, dar necunoscute si un gust nedefinit.
   criz a spus la 22:18 la 13 Ianuarie
3. :)
   te pomenesti ca-i un blog postmodern! :)
   vic a spus la 19:17 la 14 Ianuarie
4. lol
   asa se zice acuma? Asa sa fie atunci! :D
   criz a spus la 20:40 la 14 Ianuarie
5. New comment
   'ai sa-tz moara puricii din peruca, madam! insasi ideea de blog duce spre tocanizza. Blogul e nascut ca sa fie tocanizza.. Gaseste-mi tu un contra-exemplu, si ma spanzur de toarta halbei de bere.
   Bat Pateman a spus la 15:43 la 15 Ianuarie
6. To-canitza Or Not To-canitza
   Desigur ca sunt multe bloguri "non-tocanita" si ele au cel mai mare succes. Primele zece declarate favorite pe Technorati (http://www.technorati.com/pop/blogs/?faves=1) au mai toate o tema. Sunt, cum ar veni, bloguri tip "steak".
   
   Si mie mi-a iesit unul coerent dintr-o campanie contra autodeclaratului brand Bucurenci. De fapt, printr-un capriciu al evenimentelor oglindite, blogul cu pricina a devenit de-a dreptul poveste, cu introducere, cuprins si (de sperat) incheiere.
   
   E greu sa te abtii sa adaugi poze, ganduri aiurea, link-uri, etc. -- dar eu zic ca merita. Si daca nu poti, faci si un blog personal, designed ca "tocanita". Dar iti trebuie o anumita structura interioara ca sa postezi asa ceva. A te edita pe tine zilnic si a te etala pe sticla este un efort de comunicare, o mana intinsa catre ceilalti pentru care e necesara si o doza de narcisism considerabila. De asemenea, disponibilitate de a interactiona -- inclusiv cu "fani", "critici" si "stalkeri". Ba iti mai trebuie si o doza de modestie, plus o alta de "merge si-asa" -- tocanita de sine nu e o intreprindere pentru perfectionisti. Si da, integrez blogurile-colaj in aceeasi categorie, a blogurilor personale, pentru ca si montajul de link-uri si fragmente adunate de pe net dezvaluie o multime despre personalitatea autorului.
   
   Exista si blogurile "personale" care nu au alt scop decat sa completeze brandul autorului (cel mai adesea, jurnalist sau scriitor), deci sa il ajute profesional, in efortul sau de cucerire a lumii :) Atunci persoana se propune pe sine ca tema, incearca sa convinga ca merita statutul de celebritate. Astea ma enerveaza cel mai mult, poate si pentru ca, bineinteles cu exceptii, nu cei mai buni profesionisti ai cuvantului simt nevoia sa completeze astfel oferta lor catre public.
   
   
   Maurice a spus la 14:30 la 17 Ianuarie
7. New comment
   maurice, why, oh, why scrii tu in blog in engleza?
   ca asa-mi venea sa citesc... :) si asa m-am dezumflat cind am vazut limbi straine :(
   luciat a spus la 15:44 la 17 Ianuarie
8. ?
   exista o campanie contra brandului bucurenci? da' de ce?
   vic a spus la 14:53 la 18 Ianuarie
9. Si tocanitele sunt bune
   Uite un blog care zic ca nu e deloc "tocanita", chiar daca si tocanita e buna uneori: http://mituriurbane.vira.ro/ Astia pun aproape zilnic cate un mit, si sunt, sa zic asa, amuzante. Si tocanita de blog este un fel de mancare postmodernist de-a dreptul.
   adi a spus la 18:05 la 19 Ianuarie
10. New comment
    Eu zic ca e de bine ca e o campanie anti Bucurenci. Pentru ca demonstreaza ca brandul e destuld e puternic incat sa nasca polemici. :) Personal imi place DB, dar nu inteleg cum de depui atata efort sa demntezi ceva ce te enerveaza? Adica si pe mine ma enerveaza multe lucruri, dar nu le dau atentie si trec mai departe.
    
    Miturile urbane chair sunt fun. :)
    criz a spus la 17:39 la 20 Ianuarie
11. brand?
    care brand bucurenci? omu' e varza cu capu'. zice ca e brand, da' nu stie sigur la ce foloseste. adica e un brand fara produs? sa treaca pe la niste publicitari cu carte ca sa i se explice cum devine povestea. :)
    vic a spus la 22:38 la 20 Ianuarie
12. Demontarea demontarii
    criz, incerc sa demonteze ORICE ma enerveaza -- din spirit civic, cred. in cazul de fata, efortul era minim: se dadea un personaj care in plan virtual isi construise un monument sub forma de blog(uri), la care veneau diversi admiratori si scrijeleau comentarii elogioase. ce imi era sa comentez si eu pentru a mai echilibra un pic lucrurile si sa trag si un blog unde sa imi exprim sentimentele produse de sus-numitele ode virtuale si de exagerat de desele aparitii media ale bucurenciului? a fost foarte la indemana.
    
    luciat, sorry... motivele sunt prea numeroase sa le insir.
    Maurice a spus la 21:06 la 24 Ianuarie