Scumpa mea piaritza, iubita, frumoasa, papusa, zana, bombonel, dulceata, iepuras, pisi,
Am primit mailul de la tine. Si pe al doilea. Si pe al treilea. Si pe
al patrulea. Si pe cel cu corecturi. Si pe cel cu atasamentul pe care
uitasei sa il pui in primele trei. Si pe cel cu optzeci de adrese de
mail ale tuturor de prin presa carora le-ai trimis comunicatul.
Am vazut si comentariile de la mine de pe site unde promovai ce aveai
tu de promovat. Am primit si sms-urile. Pe toate trei. Si mesajele pe
Facebook. Ma asteptam sa vad si un avion cu un banner legat in care sa
ma informezi despre prea minunatul (minunata) eveniment/promotie/lansare/campanie
ca poate reusisem, in delicatetea mea cu capul in nori, sa le ratez pe toate celelalte.
Inteleg ca te-ai grabit si ca ti-au mai scapat niste virgule ici-colo, ca ai mancat niste litere, ca ai si un mic dezacord gramatical. Inteleg si ca, gandindu-te probabil ca lucram intr-o redactie unde ne
uram intre noi, stam inchisi si cubicaluri si nu comunicam decat in
sedintele oficiale (lunare), ai trimis aceleasi lucruri si tuturor
colegilor mei. Ba chiar si programatorilor. Asa te-ai asigurat ca stim
toti despre ce e vorba. Am verificat si cutia postala, pentru orice eventualitate. N-am gasit nimic. Apreciez ca totusi protejezi copacii.
Da, scumpa, stiu. Am inteles din prima ce vrei sa-mi spui. (In ciuda
aparentelor) Nu sunt batuta in cap. Am reusit sa descarc si imaginea de
peste o suta de mega, sa extrag informatiile din comunicatul de presa
facut jpg sau pdf si am apreciat si semnatura cu fluturasi si
inimioare. Am ramas profund impresionata de talentul tau poetic. Ce daca mi-ai pus informatia esentiala la final sau dispersata printre metafore? E bine sa ai o relatie apropiata cu ceilalti. Multumesc ca
mi-ai impartasit si cum mai merge viata ta. Ce daca nu ne-am vazut
niciodata?
Inteleg ca te-ai enervat cand ti-am zis la telefon ca nu sunt sigura ca
poate veni cineva de la noi pentru ca avem programul incarcat si
evenimentul nu e chiar pe target. Chiar asa, ce-i aia target? Multumesc
ca mi-ai intrerupt si berea nocturna cu prietenii mei plictisitori
cerandu-mi imperativ la telefon (ora 22:30), ca o fata ferma si stapana
pe situatie ce esti, sa vad ce program imi fac ca sa fiu musai prezenta
a doua zi.
Multumesc frumos si pentru reminderele de cu o zi, o jumatate de zi, un
sfert de zi, o optime de zi, o douazecisipatru patrime de zi pe mail si
pe telefon. Multumesc frumos si pentru setul de fotografii (cate erau?
28 la rezolutie mare?) pe care mi le-ai trimis dupa eveniment. Si
pentru comunicatul de dupa eveniment. Cred ca ai apasat de mai multe
ori butonul de send, iubita, ca au ajuns repetat si mi-au blocat
mailul. Nu-i nimic, se deblocheaza, stiu.
Uite, iti mai spun un lucru. Stii butonasul ala din mail cu report as spam? Nu e roz, dar e acolo. Nu mi-e frica sa-l folosesc.
Pupici dulci. Te poooop, scumpica!
Comentarii
Do you have anything to say? Fill in the below
Simpatic articolul. Putem sa stim si noi despre cine e vorba in articol?
... sa metionezi ca daca ii zici ca faci totusi o stire despre eveniment/promotie/lansare/produs/companie ea iti cere neaparat pagina ca sa citeasca ce'ai scris inainte sa apara. si zece ziare pentru monitorizare - "asa cere clientul"
Nu e una. :) Sunt mai multe. Da, da, iti cere pagina, se enerveaza cand nu-i dai, iti da mail apoi ca de ce ai scris aia sau aia samd. :)
bravo, criz, ia atitudine, arde-le si arde-i!
(nu puteti face mai simpla procedura de comentare pe acest site?? mi-a luat vreo trei minute sa vad cuvantul din poza "de deasupra").
Bravo, Cris, ia atitudine, arde-le si arde-i pe pr-isti.
cunosc, asa ca simpatizez :)
am pus articolul la votat pe FTW: http://www.ftw.ro/Media_advertising/Scrisoare_catre_piaritza
Trebuie sa recunosc ca m-am tavalit pe jos de ras cand am citit articolul, desi sunt ”piaritza”.
Dar acum hai sa recunoastem ca astfel de oameni se intalnesc de ambele parti ale baricadei: jurnalisti vs. piaristi.
Si eu am fost surprinsa de foarte multe ori de dulcegariile unor jurnalisti/ jurnaliste cu care vorbeam pt. prima oara, pe care nu i-am cunoscut niciodata si care au inceput sa-mi povesteasca despre problemele lor de familie.
Si eu primesc mailuri de ”la revedere” de la jurnalisti care isi schimba jocul si care isi trec toaaaate contactele nu, nu in BCC, ci in CC (chiar ma amuz de fiecare data).
Si eu ma enervez cand jurnalistii ma suna de 2.000 de ori sa se asigure ca am primit intrebarile lor, ca le-am vazut, ca le raspund, cand le raspund, acum, dar acum? Tot n-ai raspunsurile? ”Dar sa stii ca daca nu-mi raspunzi, clientul tau n-o sa apara maine in articol. O sa-l citez doar pe X de la concurenta.”
In schimb nu ma enervez cand jurnalistii nu pot ajunge la un eveniment (sincer), dar as aprecia daca mi-ar spune pur si simplu ca nu pot ajunge, in loc sa se pisiceasca la telefon ”da, iubita, viiiin, trece-ma pe lista”, pentru ca mai apoi sa-mi spuna cu 5 minute inainte de inceperea evenimentului ”aaaa.... a intervenit ceva, nu mai pot ajunge”.
Cam asta e.... pe principiul ”there are two sides to every story”.
Am incercat sa fiu mai funny, dar sunt obosita draga si ma cam grabesc, ca am de trimis un comunicat de 5 ori (cu tot cu corecturi)... trebuie sa mai blochez si mailurile unor jurnalisti (just for fun) si sa-i si sun. Pana la 11 noaptea sigur ii sun pe toti.
Va pooopik dulcic. Cand iesim la o cafea sa mai povestim, iubita? ;)
I am apreciating it very much! Looking forward to another great article