aseara la Hilton, cu ocazia trecerii in perioada capitalista (spunea dl Plesu), prilejuita de colaborarea cu Dinu Patriciu. Not much to say, atmosfera oficiala, speech-uri, ministri, ambasadori si alte persoane importante, conversatii si zambete, pahare ciocnite, Johnny Raducanu la pian.

Un prieten (nu spui cine, persoana importanta :) ) imi zicea ca locul Dilemei nu e acolo, ca aia nu e Dilema, e altceva. Eu cred ca e si ca e normal sa fie asa, cultura sa nu mai fie asociata numai cu haine ponosite, priviri pierdute cand "fruntea de ganduri mi-e plina" si sa aiba o imagine stearsa si lipsita de stralucire (de la romantici, cu geniul sarac si rupt de lume ni se trage, stiu io :) ) Cenusareasa, ce mai (apropo de asta, la un concurs pentru o scoala de vara de jurnalism unul dintre topicurile pentru eseuri era "Departamentul cultural - Cenusareasa redactiilor. No shit!). 

Parerea mea e ca Dilemei  ii sta foarte bine in haine de seara si faptul ca se adapteaza la the world we live in nu poate fi decat ok. Oricum, cu toate criticile care i se pot aduce, e cea mai importanta revista de cultura si cea mai coerenta, nu atat de traditionalista cum spun unii, care a reusit ceea ce putine reviste din acest domeniu reusesc: sa fie un brand, cu cititori fideli, cu o imagine clara, fara excese, cu un loc bine stabilit in peisaj si cu o atitudine relaxata si inteligenta.