Locul in care mi se pare ca pierde cel mai mult cultura romana este imaginea
si mai ales comunicarea.
Nu este vizibila nici o strategie coerenta de promovare, de multe ori
ai impresia ca ceea ce se petrece e fie din intamplare, fie dupa ureche si
conjunctural, fara o privire de ansamblu si de durata: mai o lansare, mai un
scriitor invitat, mai o intalnire literara de care nu stie nimeni, mai un
festival al carui afis il vezi in ultima zi, mai o contradictie in termeni
(edituri care se pozitioneaza ca fiind elitiste se identifica cu un autor
total opus... hm, recunosteti, nu?), mai o colectie la gramada, mai un
artist devenit star peste noapte.
Plus ca exista o mentalitate bolnava care face diferenta intre comercial si
valoros, fara sa-si puna problema ca acestea coexista, si inca foarte bine
(exemple de scriitori valorosi, deveniti branduri si vanduti in sute de mii
de exemplare sunt destule). Confuzia de criterii, amestecarea argumentelor
estetice cu cele ale pietei, ruptura de lumea de zi cu zi, foarte rar in
numele artei si foarte des in numele comoditatii sau al desconsiderarii
comercialului, fac foarte vizibila necesitatea unor delimitari clare
si a unor strategii inventive, care sa coloreze un pic cenusiul peisajului.
Nu stiu cati oameni din edituri, galerii, teatre sunt specializati in
marketing sau cati scriitori sunt constienti ca trebuie sa-si promoveze
imaginea intr-un mod inteligent (a verificat cineva din curiozitate cati
dintre scriitorii romani au un site personal?), pentru a nu mai auzi apoi
lamentari ca "nimeni nu mai e interesat de cultura in zilele noastre",
"nimeni nu mai citeste", "nimeni nu mai merge la teatru"...etc. Pentru ca
nimeni nu-i cheama, sau, daca ii cheama, o face destul de timid. Pana la
urma, oricat de mult ar stramba unii din nas, cultura este un produs, cu un
regim putin mai special, e adevarat, dar care se supune acelorlasi reguli de
piata si care trebuie sa ajunga, evident, la consumator.
Un articol misto pe aceasta tema, care vorbeste pe larg despre ceea ce am
punctat,
aici. A. B. are dreptate ca nu exista oameni suficient pregatiti pentru
acest domeniu, care sa stie si marketing si sa mai fie si la curent cu ce se
misca prin cultura.
P.S. Si totusi se misca :)) Despre genul asta de lucruri si despre probleme
puse in acest fel se mai discuta, chiar daca teoretic, in diverse locuri,
unul dintre ele fiind masterul meu :). Dar despre el, alta data, ca
merita...
Comentarii
Do you have anything to say? Fill in the below









de chestia asta m-am lamurit de mult. Nici nu mai are rost sa lupti impotriva "sistemului" tampit de valori culturale ci pentru mine, e mai important sa-mi creez nu cerc de prieteni, cu capul pe umeri cu care sa am ce discuta, cu care sa mai pot merge la un teatru, sa mai discut din cand in cand diferite lucruri, culturale.
Si da, 2pac, 50 Cent, blugii largi sunt noul sistem de valori culturale, ca de, fetele "ne-o gasesc cooooool".
Un articol recent am si eu legat de valorile culturale, in special plagiere si originalitate sau identitate. Te rog sa-l vizitezi si sa ma anunti ce impresie ai:
Despre originalitate
toate ca toate, insa nu il pune pe 2pac alaturi de 50 cent, it is called blasphemy:)
e acelasi lucru pentru mine.
Am citit ze articol, in ciuda micilor exagerari si dramatizari (apocalipsa?? ;) ), agree ca traim intr-o lume unde originalitatea nu mai e mare lucru si ca sunt mult prea multi farsori. In acelasi timp, vechea zicala cu "nimic nou sub soare" ma face sa ma gandesc ca, asa postmoderni cum suntem, putem lua piesele aceluiasi joc si le putem combina diferit, nu sa construim altele noi.