Suna a prosteala. Pentru cineva din afara sistemului, ca mine, poate asta si pare (sau, cine stie, e). Am predat (da, da, da, nu sunt deloc genul) la Litere un semestru, la frumosul master pe care l-am facut si eu. Culmea e ca mi-a placut, nu atat de mult incat sa vreau sa fac asta in mod sustinut dar nici atat de putin incat sa nu vreau s-o mai fac niciodata. Un semestru, un curs pe saptamana, grupa de, evident, fete. Multe fete. :) Exact ce-mi lipsea de cand am terminat facultatea.
Ce anume am facut la cursurile alea? In afara de vreo 12 ppt-uri colorate si cu poze :), am incercat sa sa umplu cu ceva gap-ul aparent dintre online si cultura. Internetul omoara cultura! Nu, zau? Am vorbit cu ele despre textul online si de ce e el, surpriza, atat de diferit de cel clasic, cum scrii pe net, am vorbit despre literaturi interactive, vizuale, hypertextuale, colaborative, generate din spam sau din Google, de joaca de-a poezia cu calculatorul si despre arta ce sare neasteptat din monitor.
Am vorbit, "ca la scoala", si despre ce inseamna un site, cum il gandesti, cum il faci, cum il promovezi, cum il masori (cu exemple din zona familiara Literelor), despre cum se pot folosi toate jucariile astea "noi" si sociale gen Twitter, Facebook cand vrei sa promovezi un produs cultural. Tinand cont ca subiectul Internet e ca un OZN in zona literelor, lucrurile au ramas destul de basic.
Mi-a placut. Mi-am dat seama ca e mai greu decat ma asteptam eu gandindu-ma cu mai multa sau mai putina dragoste la profesorii mei, ca e destul de tricky sa-ti pui ordine in ganduri astfel incat sa le poti traduce logic si simpatic astfel incat sa le priceapa si altii. Mi-am mai dat seama ce studenta naspa eram cand schimbam ranjete/biletele/susoteli cu colegele in timpul cursurilor. Am realizat si cat de mult poate afecta o privire plictisita pe ala care incearca sa explice mai bine sau mai prost ceva si cat de mult il poate bucura cand primeste intrebari, cereri de carti sau cand se vorbeste cu el natural.
Pe de alta parte, m-a mirat cat de strain e online-ul de o generatie de la care ma asteptam s-o arda mai mult pe net si sa aiba mai putine prejudecati. Partile cele mai fun? Cand faceam brainstorming colectiv cum am promova o carte sau alta, o editura sau un autor sau ce joculete culturale am inventa. Au iesit idei misto.
Partea ce mai putin fun? Corectatul lucrarilor. Desi au avut de ales intre diverse teme, desi proiectele erau foarte diferite intre ele, recunosc ca m-am plictisit ingrozitor. Nu inteleg profesorii care dau un subiect fix si citesc de 50 de ori acelasi lucru.
Articole in categoria me, myself and nothing else
Diferenta fata de acum 5 ani e lipsa de entuziasm. Nu mai exista, pa, gata, a fugit. Diferenta e si scarba (vai, ce banal suna! Da' e pe bune). Ma uit la jocul politic ca la o comedie telenovela incredibil de proasta, mai departe de realitate ca trafalmadorienii lui Vonnegut (ei exista, stiu eu), mai absurda ca orice Ubu roi si mai grotesca decat orice rinoceri.
Am senzatia ca, indiferent cu cine votez dintre "astia mari, cu sanse reale de reusita", imi bat joc de respectiva stampila. Oricum vor fi aliante, oricum doctrina politica e pentru copiii, oricum combinatiile sunt posibile. Daca acum cinci azi o parte din votul pentru Basescu era anti-Nastase (justificat), acum e imposibil sa votezi impotriva cuiva. A existat pesede plus pedele, a existat pedele plus penele, a existat si penele plus pesede (da, da, nu era oficial). Nu pot sesiza nici cel mai mic interes in actiunile lor decat acela electoral.
Unu' urla desfigurat "locuri de munca! locuri de munca!" si promite ca trimite un astronaut roman in spatiu (a vorbit el la NASA, le-a dat un telefon baietilor de acolo), altul schimba premierii ca pe sosete si se foloseste de puterea de presedinte cu scop electoral (presedintele impune referendum, candidatul profita), altul face autostrazi suspendate si altul, facand abstractie de partidul din spate, ne flutura plin de el cu bunul simt pe la nas.
Nici sa nu merg la vot nu pot. E stupid (dar de inteles) sa nu votezi. Solutia? Pentru mine e votul inutil. Votul simbolic. E un vot fara nici o putere, care nu va schimba nimic. Macar nu e prostitutie, cel putin nu in primul tur, pentru cineva in care nu cred. Prefer sa nu-mi fac calcule ca daca nu-l votez pe Antonescu intra Geoana in al doilea tur si are sanse de castig, cum fac prietenii mei. (Ok, true, decat sa-l votez pe Geoana mai bine imi tai o mana.)
Deci? Remus Cernea. Serios. Nu are nici o sansa, evident, e prea mult de pe alta planeta decat politicienii actuali, in sens bun vorbind. M-am amuzat teribil cand a zis in interviu ca din perspectiva politica el e popperian. :))) Si a vorbit de Camus, Cioran, Nietzsche, cultura, doctrine, democratie, institutii. Sa fim seriosi, cand Basescu ce nu stia la inceput cine e Cartarescu zice ca a citit Levantul (dificila si pentru un cititor "mult mai activ" decat dansul) si cand Geoana vorbeste de "Dimitrie Gust", imi spui ca esti popperian? :)) Si ca ai idei ecologiste, ca vrei ca oamenii sa comunice la toate nivelurile si ca vrei sa investesti in educatie? LOL. Sau sa vorbesti de rationalitate cand ceilalti pupa moaste pe banda si il folosesc pe Dumnezeu ca agent de campanie.
A veni cu niste idei decente intr-o lume profund viciata, mocirloasa pare o dovada de naivitate. Probabil este. Sunt sigura ca nici Remus, daca ar iesi presedinte, n-ar reusi sa schimbe mare lucru. Partidele sunt aceleasi, oamenii sunt aceiasi. Ghinion. Tocmai de asta zic ca e un vot simbolic si inutil. Dar, pentru mine, merita dat tocmai pentru a nu face un compromis fata de niste idei si fata de bunul simt propriu (nu ala de pe afise). In plus, cred in multe dintre ideile lui Remus Cernea, sunt sanatoase, democratice, rationale, mai profunde ca ale celorlalti si se refera la schimbari pe termen lung, nu la cresteri de salarii peste noapte. Si pentru ca mai cred ca ideile respective sunt autentice, nu bazate pe strategii de campanie si studii de piata si ca nu spune ceea ce vrea majoritatea sa auda.
Am senzatia ca, indiferent cu cine votez dintre "astia mari, cu sanse reale de reusita", imi bat joc de respectiva stampila. Oricum vor fi aliante, oricum doctrina politica e pentru copiii, oricum combinatiile sunt posibile. Daca acum cinci azi o parte din votul pentru Basescu era anti-Nastase (justificat), acum e imposibil sa votezi impotriva cuiva. A existat pesede plus pedele, a existat pedele plus penele, a existat si penele plus pesede (da, da, nu era oficial). Nu pot sesiza nici cel mai mic interes in actiunile lor decat acela electoral.
Unu' urla desfigurat "locuri de munca! locuri de munca!" si promite ca trimite un astronaut roman in spatiu (a vorbit el la NASA, le-a dat un telefon baietilor de acolo), altul schimba premierii ca pe sosete si se foloseste de puterea de presedinte cu scop electoral (presedintele impune referendum, candidatul profita), altul face autostrazi suspendate si altul, facand abstractie de partidul din spate, ne flutura plin de el cu bunul simt pe la nas.
Nici sa nu merg la vot nu pot. E stupid (dar de inteles) sa nu votezi. Solutia? Pentru mine e votul inutil. Votul simbolic. E un vot fara nici o putere, care nu va schimba nimic. Macar nu e prostitutie, cel putin nu in primul tur, pentru cineva in care nu cred. Prefer sa nu-mi fac calcule ca daca nu-l votez pe Antonescu intra Geoana in al doilea tur si are sanse de castig, cum fac prietenii mei. (Ok, true, decat sa-l votez pe Geoana mai bine imi tai o mana.)
Deci? Remus Cernea. Serios. Nu are nici o sansa, evident, e prea mult de pe alta planeta decat politicienii actuali, in sens bun vorbind. M-am amuzat teribil cand a zis in interviu ca din perspectiva politica el e popperian. :))) Si a vorbit de Camus, Cioran, Nietzsche, cultura, doctrine, democratie, institutii. Sa fim seriosi, cand Basescu ce nu stia la inceput cine e Cartarescu zice ca a citit Levantul (dificila si pentru un cititor "mult mai activ" decat dansul) si cand Geoana vorbeste de "Dimitrie Gust", imi spui ca esti popperian? :)) Si ca ai idei ecologiste, ca vrei ca oamenii sa comunice la toate nivelurile si ca vrei sa investesti in educatie? LOL. Sau sa vorbesti de rationalitate cand ceilalti pupa moaste pe banda si il folosesc pe Dumnezeu ca agent de campanie.
A veni cu niste idei decente intr-o lume profund viciata, mocirloasa pare o dovada de naivitate. Probabil este. Sunt sigura ca nici Remus, daca ar iesi presedinte, n-ar reusi sa schimbe mare lucru. Partidele sunt aceleasi, oamenii sunt aceiasi. Ghinion. Tocmai de asta zic ca e un vot simbolic si inutil. Dar, pentru mine, merita dat tocmai pentru a nu face un compromis fata de niste idei si fata de bunul simt propriu (nu ala de pe afise). In plus, cred in multe dintre ideile lui Remus Cernea, sunt sanatoase, democratice, rationale, mai profunde ca ale celorlalti si se refera la schimbari pe termen lung, nu la cresteri de salarii peste noapte. Si pentru ca mai cred ca ideile respective sunt autentice, nu bazate pe strategii de campanie si studii de piata si ca nu spune ceea ce vrea majoritatea sa auda.
Doua filme
De la lectura Rubik din Expirat, sub inaltul si minunatul patronaj al Hydra Society. :)
Si ce-au facut rubicii cand subsemnata se dadea lovita si nu putea sa vina.
De la lectura Rubik din Expirat, sub inaltul si minunatul patronaj al Hydra Society. :)
Si ce-au facut rubicii cand subsemnata se dadea lovita si nu putea sa vina.
I-am promis teroristei ca raspund si mi-e cam frica de bombele ei sa nu-mi tin promisiunea. :) Deeeeeci.... sase lucruri care ma fac sa zambesc.
Acuma... ironic sau nu? Ca asa zambesc si cand vad pitzi pe strada. Revenind. :)
1. Pisicile. Nu ma pot abtine, mangai tot, ma inveselesc brusc cand vad o mieunatoare. Daca mai si toarce sau se pisuceste, e clar.
2. Primavara.
3. Arta intalnita intamplator pe strada. O piesa de teatru in strada, un grafitti misto, o trupa de dans, un stencil pe un zic imi fac ziua mai frumoasa.
4. Oamenii spontani, deschisi, calzi sau cei care fac gesturi frumoase, desi poate nu te-ai astepta de la ei. Am o lista scurta de oameni frumosi.
5. Cand citesc chestii pe care le scriam acum ceva timp, de la jurnalele din clasa a treia pana la cele dintr-a sasea, de la oracole (apropos) pana la poezii scrise in liceu.
6. Cand aud discutii despre literatura in locuri neasteptate. De exemplu, acum vreo luna se vorbea despre Vonnegut, cu argumente si referinte, intr-un barulet obscur.
Acuma... ironic sau nu? Ca asa zambesc si cand vad pitzi pe strada. Revenind. :)
1. Pisicile. Nu ma pot abtine, mangai tot, ma inveselesc brusc cand vad o mieunatoare. Daca mai si toarce sau se pisuceste, e clar.
2. Primavara.
3. Arta intalnita intamplator pe strada. O piesa de teatru in strada, un grafitti misto, o trupa de dans, un stencil pe un zic imi fac ziua mai frumoasa.
4. Oamenii spontani, deschisi, calzi sau cei care fac gesturi frumoase, desi poate nu te-ai astepta de la ei. Am o lista scurta de oameni frumosi.
5. Cand citesc chestii pe care le scriam acum ceva timp, de la jurnalele din clasa a treia pana la cele dintr-a sasea, de la oracole (apropos) pana la poezii scrise in liceu.
6. Cand aud discutii despre literatura in locuri neasteptate. De exemplu, acum vreo luna se vorbea despre Vonnegut, cu argumente si referinte, intr-un barulet obscur.
Am remarcat ca am o repulsie organica in ultimul timp fata de un anumit tip de patetism. Cand vad "cuvintele infame" si demonetizate in propozitii cliseistice mi se zbarleste parul si ma amuz teribil.
Adica... poate oamenii sunt sinceri, nu neg asta. Si simt sincer toate dulceturile si amarurile pe care le spun/scriu/canta/exprima intr-un fel sau altul. Poate pelteaua e autentica. :) Desi, cand e autentica, parca n-o exprimi in clisee vechi de sute de ani si de milioane de pagini.
Sunt metaforele la prima mana, legate de obicei de cuvinte precum cer, zbor, aripi, etern, fiinta, insula, singuratate, umbra, timp, disperare, flori, mister, de sintagme "absconse" si de aforisme profunde. Ma plictisesc ingrozitor. Sunt cuvinte golite de sens, comune
E greu sau e usor sa fii diabetic de patetic? Personal, cred ca e al naibii de usor, ca sunt primele lucruri care-ti vin in minte, mai ales ca ai un background numai bun pentru asa ceva din liceu si scoala generala. Numai ca... ceea ce suna bine in perioada romantica, in perioada grecilor vechi, chiar si in modernism suna fals si cu exces de zahar acum.
Adica... poate oamenii sunt sinceri, nu neg asta. Si simt sincer toate dulceturile si amarurile pe care le spun/scriu/canta/exprima intr-un fel sau altul. Poate pelteaua e autentica. :) Desi, cand e autentica, parca n-o exprimi in clisee vechi de sute de ani si de milioane de pagini.
Sunt metaforele la prima mana, legate de obicei de cuvinte precum cer, zbor, aripi, etern, fiinta, insula, singuratate, umbra, timp, disperare, flori, mister, de sintagme "absconse" si de aforisme profunde. Ma plictisesc ingrozitor. Sunt cuvinte golite de sens, comune
E greu sau e usor sa fii diabetic de patetic? Personal, cred ca e al naibii de usor, ca sunt primele lucruri care-ti vin in minte, mai ales ca ai un background numai bun pentru asa ceva din liceu si scoala generala. Numai ca... ceea ce suna bine in perioada romantica, in perioada grecilor vechi, chiar si in modernism suna fals si cu exces de zahar acum.
