Concertul de aseara mi-a amintit de o melodia care m-a obsedat o vreme si acum are toate sansele sa revina (winamp-ul o ruleaza, si-o ruleaza, si-o fumeaza). Acum vreo doi ani stateam in camin in Grozavesti cu Andrei. Toate bune si frumoase, viata se desfasura agitata, cu tot felul de muzici auzite de prin camerele vecine, unele mai bune, altele mai (foarte) proaste.

La un moment dat, a inceput sa se repete o melodie. O auzeam foarte, foarte incet de cateva ori pe zi, ajunsesem sa o recunoastem dupa acorduri. Devenise "melodia aia". Am incercat fara succes sa identificam cuvintele sa apelam la prietenul google sa dezlege misterul. Degeaba. Auzeam atat de incet incat ne era imposibil sa intelegem vreun cuvant, ajunseseram la o gramada de variante, pe unele le scrisem, cautasem, nimic. Tot detectivismul nostru era degeaba si pana sa gasim papucii sa vedem de unde vine se termina.

Dupa ce am terminat de sondat etajul in lung si-n lat, ne-am dat seama ca venea mai de jos. Sau mai de sus. Mister. Incercam s-o fredonam, poate ii prindem cuvintele. Not. Si devenise cam ciudat sa ascultam pe la usile altora. :)

Intr-o seara, ne-am miscat repede. Andrei a gasit repede papucii si a luat-o la fuga prin camin. Era de la o camera cu doua etaje mai jos. A batut la usa, i-a raspuns o fata care nu intelege de ce o intreaba cum se numeste melodia asta. Se numea Way up high si era de la Kumm. Obsesia nu s-a terminat aici, ci de-abia a prins curaj sa se manifeste liber. :) What are you running from?

Mai tarziu am aflat ca se mai numeste si Little blue si e pe Angels & Clowns. Way up high ramane pentru mine.