Rubik e un copil incapatant, cam prea visator si imprevizibil. Ii plac caramelele, tigarile maro, plimbarile cu taxiul, sosetele colorate, snake-ul de pe telefon, priveste matematic orasul de sus, fotografiaza colturi si intra pe net cu multe nume, se plimba cu liftul si isi filmeaza degetul de la picior.
Rubik e romanul de care ne-am apucat, vreo 20 de oameni, sa il scriem la 314. Acum vreo trei ani. E posibil sa apara. Nu stiu cat de bun e, de fapt nu prea conteaza, ce a fost misto e ca ne-am simtit bine, ne-am jucat de-a literatura, ne-am imprietenit cu Simona si am petrecut mult timp in oras cautand baruri suficient de mari incat sa ne inghita pe toti.
