Suna a prosteala. Pentru cineva din afara sistemului, ca mine, poate asta si pare (sau, cine stie, e). Am predat (da, da, da, nu sunt deloc genul) la Litere un semestru, la frumosul master pe care l-am facut si eu. Culmea e ca mi-a placut, nu atat de mult incat sa vreau sa fac asta in mod sustinut dar nici atat de putin incat sa nu vreau s-o mai fac niciodata. Un semestru, un curs pe saptamana, grupa de, evident, fete. Multe fete. :) Exact ce-mi lipsea de cand am terminat facultatea.

Ce anume am facut la cursurile alea? In afara de vreo 12 ppt-uri colorate si cu poze :), am incercat sa sa umplu cu ceva gap-ul aparent dintre online si cultura. Internetul omoara cultura! Nu, zau? Am vorbit cu ele despre textul online si de ce e el, surpriza, atat de diferit de cel clasic, cum scrii pe net, am vorbit despre literaturi interactive, vizuale, hypertextuale, colaborative, generate din spam sau din Google, de joaca de-a poezia cu calculatorul si despre arta ce sare neasteptat din monitor.

Am vorbit, "ca la scoala", si despre ce inseamna un site, cum il gandesti, cum il faci, cum il promovezi, cum il masori (cu exemple din zona familiara Literelor), despre cum se pot folosi toate jucariile astea "noi" si sociale gen Twitter, Facebook cand vrei sa promovezi un produs cultural. Tinand cont ca subiectul Internet e ca un OZN in zona literelor, lucrurile au ramas destul de basic.

Mi-a placut. Mi-am dat seama ca e mai greu decat ma asteptam eu gandindu-ma cu mai multa sau mai putina dragoste la profesorii mei, ca e destul de tricky sa-ti pui ordine in ganduri astfel incat sa le poti traduce logic si simpatic astfel incat sa le priceapa si altii. Mi-am mai dat seama ce studenta naspa eram cand schimbam ranjete/biletele/susoteli cu colegele in timpul cursurilor. Am realizat si cat de mult poate afecta o privire plictisita pe ala care incearca sa explice mai bine sau mai prost ceva si cat de mult il poate bucura cand primeste intrebari, cereri de carti sau cand se vorbeste cu el natural.

Pe de alta parte, m-a mirat cat de strain e online-ul de o generatie de la care ma asteptam s-o arda mai mult pe net si sa aiba mai putine prejudecati. Partile cele mai fun? Cand faceam brainstorming colectiv cum am promova o carte sau alta, o editura sau un autor sau ce joculete culturale am inventa. Au iesit idei misto.

Partea ce mai putin fun? Corectatul lucrarilor. Desi au avut de ales intre diverse teme, desi proiectele erau foarte diferite intre ele, recunosc ca m-am plictisit ingrozitor. Nu inteleg profesorii care dau un subiect fix si citesc de 50 de ori acelasi lucru.