Postul asta e scris de o saptamana jumate. Doar ca mi-a fost lene sa pun pozele :). Mai bine mai tarziu decat in draft.

Am ajuns la Amsterdam luni dimineata. Dupa ce, bineinteles, Andrei pierduse asigurarea medicala si a trebuit sa facem alta in aeroport (ya, avionul pleca la 6 si asigurarile se deschideau la 5...), am facut un check in rapid si am convins o babuta cu care la inceput am vb in engleza, apoi ne-am dat seama ca e romanca (lol) sa facem schimb de locuri ca sa stam si noi impreuna... pentru ca bineinteles ca nu mai erau locuri.

Primul zbor din viata mea... v-am spus ca urasc avioanele? La decolare si aterizare nu vroiam decat sa fug, da hm, unde as fi putut sa ies?



La intoarcere a fost even mai naspa din cauza unor turbulente normale, ziceau ei, infioratoare zic eu. Noroc ca pilotii erau foarte atenti la turbulente si la shakingul avionului, mai ales cand incercau sa prinda posturi de radio sa afle scorul finalei (ne-am intors duminica)... grrrrrrr. In rest frumos in avion, dar Google earth cu aceleasi peisaje e mai safe :).

In Amsterdam am inceput sa mergem aiurea pe strazi. Habar nu aveam unde, nu aveam pic de rezervare la hotel, nu cunosteam orasul. Si ne-am plimbat ceva, mai intreband pe la cate vreun hotel din drum daca au camere pana ne-am cazat la o chestie foarte ok in Rembrandt Plein, deci pe undeva prin centrul...centrului.



Ne-am intalnit cu baietii (colegii lui Andrei de la proiectul cu Microsoft, care se intorceau obositi si dezamagiti din America) - Alin, Radu si Schumy si iar aiurea prin oras.



Centrul Amsterdamului e de fapt orasul propriu zis. Vechi, cu cladiri superbe, cu canale peste tot (habar n-aveam ca sunt asa multe, mereu aveam senzatia ca ajungem intr-un loc cunoscut... dar nu), cu exasperant de multe biciclete si mai linistit decat ne asteptam noi.



Unde mergem? Red Light District a venit raspunsul in cor, tinand cont de ponderea masculina (4 la 1) si de curiozitatea feminina (incomensurabila). Chiar daca nu era seara, domnisoarele erau la datorie in vitrine, imbracate sexy, unele mai plictisite, altele incercand sa atraga trecatorii curiosi. Multe aratau chiar nasol si erau trecute de a multa tinerete, dar erau si cateva dragute. Baietii au incercat sa le fotografieze si au primit o sticla de apa in cap. Cu sticla cu tot si cu domnisoara in lenjerie fugind dupa ei la pachet.



Aaa, da, si unele citeau :). Literatura asta, nimeni nu scapa de ea :). Citisem in Dilemateca un articol despre Amsterdam in care cineva povestea exact despre asta, ce citesc donshoarele in vitrina. Si mai povestea despre un coffeeshop called Ummagumma, pe care l-am cautat fara succes, dar hm... am gasit altul in drum. Cele patru ore care au urmat vor fi subiectul unei alte povesti... din senzatii, amintiri vagi, povesti ale altora, ceva reconstituri si fabulatii. N-a fost deloc usor :).



Cum e Amsterdamul? I'm loving it! E atat de ciudata combinatia intre stilul linistit, sportiv si senin al celor de acolo, barci, flori si... coffee shopuri, sex-shopuri, hash shoopuri, vitrine si alte dragalasenii locale. probabil ca daca se legaliza iarba in Italia sau chiar in Franta (sa nu mai vorbim de Ro), pica economia nationala intr-o luna :). Olandezii erau foarte calmi in privinta subiectului. Fumeaza, dar cand si cum trebuie (nu ca altii, hmmm).



E foarte, foarte misto atmosfera. Cum ziceam si pe Metropotam (mi-e lene sa ma repet si sa dezvolt) oamenii sunt draguti & amabili. Ne salutau cand intram in magazin sau pe terasa :) si unul dintre ei ne-a intrebat, cand colindam pe strazi, daca ne-am ratacit cumva si vrem sa ne ajute. Asa, din senin.



Ne-am intalnit cu Bartel, Marc (eu le ziceam Martel si Barc :D) sa ne plimbam cu barca pe canale. Barca pe care am condus-o si eu, singurica, in timp ce ceilalti se rugau. In ultimul moment am evitat pilonul podului, stati linistiti :).

Pe canale erau ratuste si lebede. Ratustele erau de doua feluri, Andrei (Birdspot, deh.. :) ) dixit, unele rele (nervoase, agitate, violente) si unele dragute. Din categoria celor dragute, am vazut ceva suuuper sweet - o ratusca cu vreo 5 puiuti mici si fluffy, care se plimbau pe apa. Mai stiti imaginea aia din desene animate cu rata mama in fata si in spate aliniati in linie perfect dreapta puii? We saw it for real :))). Cute, cute, cute!

Miercuri seara Alin, Radu si Schumy au plecat inapoi in Bucuresti, iar eu cu Andrei la Paris cu autocarul (amanunte mai tehnice, again, pe metropotam). Mult timp am fost convinsa ca soferul era terorist :). Si evident terorizam si eu ce era mai aproape de mine, adica Andrei, lucru ce s-a adaugat la comentariile din avion - "de ce tremura asaaa?", "crezi ca tipul ala care s-a dus la baie cu rucsacul pune o bomba?", "mie stewardesu asta mi se pare suspect", "avionul scoate un sunet ciudat. o sa ne prabusim, nu-i asa?". Ma alintam.

Joi pe la 7 dimineata bantuiam pe acolo in cautare de o cafea. Asta dupa ce am inghetat (eu) un pic in fata hartii de la metrou. Am gasit, cum am gasit si hotel in Montmarte, sus pe deal.



Cel mai mult ne enervau japonezii si grupurile de turisti. Nu inteleg cum poti sa vezi un oras cu un ghid care iti ordona ce sa faci, te urca in autocar si te plimba de la un monument la altul. Scary. In fiecare seara aveam piciorele umflate de atata umblat si puteam sa jur ca imi voi petrece a doua zi in pat. Of course it didn't happen.

Seara in Montmarte era superb, cu tot felul de pictori, poeti, artisti. Chelnerii ne cantau la masa si ne luau comanda in versuri :). Si a venit un nenea care mi-a scris o poezie care continea versul "you were Bob Marley" - de unde stia ca I was Bob Marley? Chiar am fost. In alea patru ore. :). Si a scris-o pe un card cu pisici, deci... touche. Apoi mi-a interpretat-o la chitara. Canta oribil si poezia era patetica, dar in context it was fun :).



Ideea mea de geniu mic ce sunt am fost in catacombe. Si ca orice geniu, a continuat tragic, cu mine cautand the shortest way out. Asta printre multe oase si prin tuneluri mici, mici (uitasem ca am o vaga tendinta de claustofobie). Erau vreo patru cimitire deshumate acolo si niste maniaci s-au gandit sa aranjeze oasele si craniile frumos si simetric, ca doar n-o sa stea imprastiate. Cand am iesit si am vazut oameni vii am fost foarte fericiti. Am mai avut cateva idei crete de genul asta la viata mea, dupa care m-am intrebat ce-o fi in capul meu.



Periplul cultural a continuat la Pompidou, unde am vazut o foarte tare expozitie de arta americana si una Jean Luc Godard. Si atelierul lui Brancusi din fata, unde eu faceam remarci inteligente :). Ca intotdeauna.  Dar cum sunt intr-o dispozitie aculturala, nu va povestesc despre ele.



In fata la Pompidou performa un nene chestii de echilibistrica, jonglerie and stuff. Talentat. Mi-a placut ca a ales din public un japonez si l-a chinuit un pic :).

De fapt, peste tot performa cate cineva: echilibistrica, break dance, teatru, oriental stuff, mai erau unii imbracati in statui pe langa Sacre Coeur, muzicieni.

L-am tarat "un pic" pe Andrei la shopping. Doar un pic :).

In Paris erau tot felul de chestii cu pisici: restaurante, magazine, postere, terase, galerii de arta. Evident ca sunt mai bogata cu un tricou cu o pisica stilizata pe el :). E al doilea si mai am si o geanta :D. Dar in Amsterdam erau multe pisici pe strazi, majoritatea grase si pufoase... Purrrrrrrrrr.





Am fost pe podul unde se aduna parizienii zilnic. Vreau si in Bucuresti! Nu neaparat un pod, dar un loc unde sa stau pe jos cu patura (nu, nu in parc la gratar. Cah!) si sa fac ce vreau io! Fara sa fie nevoie sa fie ceva organizat de cineva.



Ne-a prins ploaia aproape de Cartierul Latin, ne-am ascuns sub o copertina si ne-am gandit.. eh, ce poate fi mai romantic de atat? Paris, ploaie... :). Foarte fain si in CL, dar parca prea multa lume cand am fost noi. Ma rog, sa nu mai vorbim de Luvru sau Notre Dame, unde era full. In Luvru n-am intrat, ca n-aveam chef sa pierdem o zi.



Pasiunea lui Andrei pentru Amelie s-a concretizat si de data asta printr-un pelerinaj la barul unde "servea" ea (unde am descoperit cea mai delicioasa bere ever, zic eu care nu-mi place berea, si anume cu piersici. Yumi!) si la piata unde "facea" fapte bune.



La Moulin Rouge era coada. Am vazut si o tentativa de Red Light District, dar in varianta soft :).

Eram fascinata de stradutele mici si de florile de la balcoane, precum si de terasele insirate pe strada, unde lumea nu statea fata in fata, cum ne-am obisnuit noi, ci (daca erau doi-trei) cu fata spre strada, unul langa altul. Plus bomboneriile, ciocolateriile, magazinele de vinuri sau de branza :).





Postul asta s-a lungit prea mult. In concluzie si daca a avut cineva rabdare sa citeasca, it was a wonderful trip :)))).