Ce e atat de tare? Folosim mereu expresia asta. Cand vedem un loc darapanat, o casa fara ferestre, o blonda cu o fusta indecent de scurta, o mazgalitura pe un perete, un rrom cu o palarie mare sau o florareasca cu fusta colorata, un taran care-si duce vaca la pascut, o gramada de gunoi cu trei flori in varf in mijlocul Bucurestiului, un cersetor retard care se loveste cu capul de semafor, o masina cu jumatate din geamuri lipsa, un copil care se joaca intr-o balta, o reclama comunista, cineva cazut pe marginea soselei, un ceva de la OTV, o stire imbecila dintr-un tabloid samd.

Tot ce nu face parte din tipar e tare. Nu conteaza daca in fond ne place sau nu, daca vedem ceva frumos acolo, contrastul e mereu "tare". M-am surprins folosind "e tare" in cele mai neasteptate contexte. Mereu era legat de o surpriza, de o aparitie inedita in peisaj, ceva ce rupea imaginea tipica despre lume. Chestii stupide erau pentru mine tari, afise agramate, locuri in care n-as fi stat nici o secunda sau oameni pe care teoretic i-as evita.

Totusi, tare-le asta nu cred ca se reduce doar la contrast. Sunt contraste care nu-l provoaca, ba din contra, dau o reactie adversa. Lucrurile pe care le consideram tari au asa, o frumusete insolita, inedita, o culoare care de obicei ne lipseste. Sau... habar n-am ce. Sigur e ca asociem tare cu cele mai neasteptate lucruri (sau cel putin eu). Tare e un fel de cool, dar nu tocmai.

Ca varianta: "omg, este muuuult prea tare!". :D Dar daca te intreaba cineva ce e atat de tare, dai din cap, ridici din umeri si zici "paaai. E tare!". Chiar asa. :)