Pe 9 octombrie se va decerna premiul Nobel pentru literatura. Se pare ca nu-l va lua un american. Secretarul general al juriului, Horace Engdahl, spune ca literatura americana este insulara, izolata, nu sunt destule traduceri si nu participa in marele dialog al literaturii...
Europa e, evident, centrul culturii. Buba americanilor, mai zice domnul in cauza, e ca sunt prea sensibili la cultura lor de masa, ceea ce le scade nivelul discursului literar.
Mai e credibil premiul Nobel in cazul in care problema se pune atat de... elitist? Intolerant? Restrictiv? Limitat? Si ne mai miram ca Vonnegut n-a castigat niciodata?
Apropos de Nobel, s-au dat premiile Ig Nobel. :)
LITERATURE PRIZE. David
Sims of Cass Business School. London, UK, for his lovingly written
study "You Bastard: A Narrative Exploration of the Experience of
Indignation within Organizations."
BIOLOGY PRIZE. Marie-Christine Cadiergues, Christel Joubert,, and Michel
Franc of Ecole Nationale Veterinaire de Toulouse, France for discovering
that the fleas that live on a dog can jump higher than the fleas that live
on a cat.
ECONOMICS PRIZE. Geoffrey
Miller, Joshua Tybur and Brent Jordan of the University of New Mexico,
USA, for discovering that a professional lap dancer's ovulatory cycle
affects her tip earnings.
Toate premiile, cel putin la fel de haioase, aici.
Articole in categoria no way
Elena Udrea croseteaza la tv. Bogdan Olteanu coase nasturi si calca o camasa. La alegerile trecute, nu mai stiu cine gatea, Orban canta. Politicienii romani ar dansa si samba in lenjerie intima daca ar crede ca asta le aduce voturi.
Imaginea romantica si idealista a politicii s-a pierdut in oala de ciorba si intr-un populism cu aroma de mici. Si inca n-a inceput in mod oficial campania electorala, astept cu nerabdare sa vad cum se vor spala tricouri in direct, cum se vor gati sarmale, cum se vor pune muraturi, cum se va sterge praful, cum se va da cu mopul, cum se vor scoate petele de ketchup, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa fie aproape de popor... Bleah!
Imaginea romantica si idealista a politicii s-a pierdut in oala de ciorba si intr-un populism cu aroma de mici. Si inca n-a inceput in mod oficial campania electorala, astept cu nerabdare sa vad cum se vor spala tricouri in direct, cum se vor gati sarmale, cum se vor pune muraturi, cum se va sterge praful, cum se va da cu mopul, cum se vor scoate petele de ketchup, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa fie aproape de popor... Bleah!
Cautand un pic dupa scandalul cu Liviu Ioan Soiciu, demis de la conducerea revistei Viata Romaneasca de catre Uniunea Scriitorilor pentru ca a publicat un text antisemit al lui Paul Goma, am dat peste o petitie de sustinere a acestuia.
Nu comentez scandalul, dar o semnatura mi-a sarit in fata cand am deschis-o: Andrei Badin - jurnalist.
E vorba oare de acelasi Andrei Badin care a facut din poneiul roz simbolul suprem al antisemitismului? Jurnalistul intransigent care nu accepta nici o urma de antisemitism sustine ceva presupus antisemit? Interesant.
Nu comentez scandalul, dar o semnatura mi-a sarit in fata cand am deschis-o: Andrei Badin - jurnalist.
E vorba oare de acelasi Andrei Badin care a facut din poneiul roz simbolul suprem al antisemitismului? Jurnalistul intransigent care nu accepta nici o urma de antisemitism sustine ceva presupus antisemit? Interesant.
Micutul ponei roz cu svastica aplicata-n partile dorsale a ajuns, fara sa vrea, un simbol. Vorba lui Neagoe, a mancat jaratic si a facut Nihahaha! Nu cred ca poneiul roz stia ce-l asteapta si nici nu s-a dezmeticit bine cand a ajuns in gura lupului.
Pe de-o parte scandalul asta a fost misto, pe bune. A adus in discutie lucruri cu care doar putinii si-ar fi batut capul altfel. Cine ne reprezinta? Ce inseamna arta contemporana? Exista limite/morala in arta? E frumos doar ce-mi place mie?
Foto: Stefania Ferchedau
Gesturile artistice de sfidare nu sunt o noutate nici macar in cultura romana. Era inainte de al doilea razboi mondial cand Geo Bogza era sa-i provoace un infarct lui Iorga trimitandu-i prin posta revista numita sugestiv Pula.
Poneiul a devenit un simbol cultural, al noii arte contemporane, al libertatii de exprimare in arta, al calcarii cu copitele pe discursurile nationalist-tafnoase-plicticoase. Un pisoar autohton, care a impartit apele si a creat valuri.
Inca ceva. Nu sunt o fana a lui Patapievici, dar atitudinea lui in acest caz a fost extraordinara. Nu cred ca e un gen de arta pe care-l inghita prea usor, dar s-a luptat cu dintii pentru libertatea de exprimare artistica si impotriva celor care arunca cu noroi fara sa stie macar in ce. Cine spunea "sunt gata sa mor pentru dreptul tau de a nu avea dreptate"?
Pe de-o parte scandalul asta a fost misto, pe bune. A adus in discutie lucruri cu care doar putinii si-ar fi batut capul altfel. Cine ne reprezinta? Ce inseamna arta contemporana? Exista limite/morala in arta? E frumos doar ce-mi place mie?
Foto: Stefania Ferchedau
Gesturile artistice de sfidare nu sunt o noutate nici macar in cultura romana. Era inainte de al doilea razboi mondial cand Geo Bogza era sa-i provoace un infarct lui Iorga trimitandu-i prin posta revista numita sugestiv Pula.
Poneiul a devenit un simbol cultural, al noii arte contemporane, al libertatii de exprimare in arta, al calcarii cu copitele pe discursurile nationalist-tafnoase-plicticoase. Un pisoar autohton, care a impartit apele si a creat valuri.
Inca ceva. Nu sunt o fana a lui Patapievici, dar atitudinea lui in acest caz a fost extraordinara. Nu cred ca e un gen de arta pe care-l inghita prea usor, dar s-a luptat cu dintii pentru libertatea de exprimare artistica si impotriva celor care arunca cu noroi fara sa stie macar in ce. Cine spunea "sunt gata sa mor pentru dreptul tau de a nu avea dreptate"?
Asa zisul nationalism al unora imi provoaca o dorinta urgenta de a emigra. Daca ar fi vorba de un nationalism pasnic si tolerant, asa traditionalist cum e, ramas in epoca preistorica, nu m-ar deraja. Dar nu. E un nationalism agresiv, reminiscenta vie a caracatitei comuniste care si-a intins tentaculele nu doar in exterior, prin foame si teroare, ci si in interior, printr-o indoctrinare tampa.
Simt patriotismul lor cum simt corpurile lipicioase si transpirate in autobuz, miroase urat si e lipsit de orice alta substanta decat jegul. Un jeg pe care-l imprastie contagios, care te inconjoara si-ti provoaca o scarba imensa. M-am saturat de valorile lor, de atributele "unice" ale minunatului popor roman, de discursurile pompoase si goale si de cei care iti dau cu steagul in cap pana te pun la pamant.
Pe ce e fundamentata isteria asta? Pe manastirile lui Stefan, pe portul national romanesc si pe geografia unica munti-campie-deal-vale? Sunt criterii atat de false incat te ingheata. Am impresia ca Romania si-a piedut total identitatea sub comunism sau, mai exact, si-a creat una falsa. Din pacate, ea supravietuieste si acum, printr-o istorie invatata prost si printr-o demagogie inspaimantatoare.
Simt patriotismul lor cum simt corpurile lipicioase si transpirate in autobuz, miroase urat si e lipsit de orice alta substanta decat jegul. Un jeg pe care-l imprastie contagios, care te inconjoara si-ti provoaca o scarba imensa. M-am saturat de valorile lor, de atributele "unice" ale minunatului popor roman, de discursurile pompoase si goale si de cei care iti dau cu steagul in cap pana te pun la pamant.
Pe ce e fundamentata isteria asta? Pe manastirile lui Stefan, pe portul national romanesc si pe geografia unica munti-campie-deal-vale? Sunt criterii atat de false incat te ingheata. Am impresia ca Romania si-a piedut total identitatea sub comunism sau, mai exact, si-a creat una falsa. Din pacate, ea supravietuieste si acum, printr-o istorie invatata prost si printr-o demagogie inspaimantatoare.
