Am fost in weekend la Craiova (da, da, da sunt olteanca, shoot me). Nu pot
sa spun ca nu s-a schimbat chiar nimic. Terase misto, baruri cu muzica ok,
ceva cladiri cu lifting nou. In rest... same old, same old, aceeasi
atmosfera lipsita de entuziasm, tipica unui oras provincial (cate injuraturi
o sa primesc pentru asta!).
Craiova e un oras mort, bine, hai nu mort, da in agonie, in incostienta,
care traieste o existenta calduta, dar "plina de importanta", cu o
mentalitate sigur nu de secolul 21. Si asta se vede cel mai bine din pedeveu
cultural.
Mici mediocritati ascunse in spatele "valorii" trambitate, frustrari,
dezinteres pentru tot ceea ce e actual, viu, nici un impuls experimental, o
plictiseala ce trece din cele cateva galerii de arta cu peisaje de iarna,
vaze cu flori sau ceva pictura abstracta (wow, ce curaj!) pana la
filarmonica unde mai bine nu te duci daca tii la urechile tale, pana la
teatrul care la un moment dat (mai exact momentul cand acolo montau
Purcarete, Tompa Gabor sau Vlad Mugur) era misto, dar acum e doar un loc
unde se monteaza piesele prietenilor sau ale directorului.
Sau ca un dobitoc si ilustru profesor universitar de romana, rugat de
liceul meu fiind sa imi dezvaluie tainele literaturii romane cu ocazia unei
olimpiade, mi-a insirat o serie de aberatii cum ca nu exista literatura
romana dupa 1950, nimeni nu e mai tare ca Sadoveanu si Marin Preda e un
idiot. Iar astia contemporani... nici nu exista (la respectiva facultate nu
exista un curs despre postmodernism si pentru o mare parte din profesori
Cartarescu era singurul scriitor contemporan). Sau o profesoara univ care ii
explica unei prietene la un curs ce happy end are Moby Dick. Si mai scrie si
carti despre asta.
Facultati unde examenele se iau pe bani, de fapt, un oras unde spaga
nu numai ca nu e nefireasca, dar e recomandata (sub toate formele ei, de la
cadouri al plicuri, ca doar are si omul familie de hranit). Asta ca argument
la de ce e un oras inert si de ce nu exista motivatie. Manolescu numea parca
once Craiova o pata neagra in cultura romana (cu referire mai mult la
perioada comunista, dak nu ma insel). Acum nu i-as spune chiar neagra (mai
sunt scriitori misto, cum ar fi Chifu), dar cu o nuanta de gri destul de
inchisa.
Sunt si oameni misto in Craiova, dar, din pacate, majoritatea pe care ii
stiu eu au migrat spre Bucuresti sau alte tari mai calde. Cei care au ramas
fie se complac, fie devin si ei asa, fie incearca timid sa schimbe ceva. Si,
dupa cum arata lucrurile, nu reusesc.
Comentarii
Do you have anything to say? Fill in the below
Înţeleg perfect despre ce vorbeşti – sau cel puţin aşa cred :). Am fost de curând în Caracal (nu prea departe de Craiova) şi mi-a fost greu să îl privesc precum un oraş. Ştiu ca nu suporta comparaţie, dar Caracal-u este o copie la scala a Craiovei.
Craiova e un experiment ciudat de mândrie, hoţie şi prostie locală. Modestia şi omenia sunt lucruri de care craiovenii au auzit că există, dar au impresia că sunt numai pentru săraci, tâmpiţi şi fricoşi. Marlania este valoarea prin care fiecare încearcă să se remarce.
Mai rău de atât nu cred că se poate.
Partea bună este că locul are numai opţiuni pozitive dintre care aş remarca două:
1) Dispare de pe hartă şi nimeni nu ştie ca a existat vreodată, toţi se bucură că nu mai există.
2) Lucrurile se schimbă în bine şi oamenii vor trai mai bine, mândri de oraşul lor.
Buna ziua,
Santem o casa de editura italiana, dorim o colaborare cu csriitori romani contemporani.
Ne intereseaza scriitorii consacrati sau in curs de consacrare, care au publicat cel putin o carte, liberi de contracte internationale
Cordiali saluti
Ionita Crinel
Ok, dar nu cred ca e locul potrivit pentru o astfel de initiativa, deoarece e un blog al unei persoane care nu a publicat nici o carte (but I will, I will... candva)si nu stiu exact numarul de cititori-scriitori. Dar, daca e cineva interesat, go on :)