la Prometheus azi. Anonimul mai exact. Acuma, ca se stiau de mult finalistii la fiecare categorie, singura surpriza-surpriza fiind castigatorii la Opera prima si Opera Omnia, m-a lasat un pic in ceata, dar daca asta e sistemul... Plus ca n-am inteles criteriile pe baza carora ar fi fost alesi, cel putin la literatura: adica nu pot sa cred ca 69 a fost cea mai buna carte de debut (are un subiect foarte misto, pe care il rateaza cu gratie) sau ca intre Toiu si Ivanescu cineva l-ar putea alege pe... Toiu! Public a fost putin, lucru remarcat chiar si de Plesu, presedintele juriului, care prin stilul sau absolut inconfundabil mai salva din plictiseala din sala. Castigatorii? Conteaza?

Ceea ce mi-am dat seama e ca sunt doua lumi diferite in cultura romana. Una oarecum de avantgarda, foare bine ancorata in cotidian, sub toate aspectele lui, mai putin vizibila si marginala, total neistitutionalizata si una traditionala, pentru care noutate inseamna joc si experiment in interiorul unor criterii bine batute in cuie, asa zisa cultura inalta, cu toate ingredientele ei, de la grecii antici pana la muzica lui Mozart sau filosofia lui Hegel. Nu stiu cum e mai bine, ma enerveaza deopotriva teribilismul tinerilor, exhibitionismul gratuit, superficialitatea unora dintre ei, cat si aerele batranilor, pildele lor de viata, impresia ca stiu totul si au trait totul, zambetul intelegator si opacitatea in baston.

Se pare ca la noi nu s-a cristalizat inca, desi se mai vede pe ici pe colo, o categorie care sa combine profesionalismul, cultura si pana la urma pregatirea "de moda veche" cu o viziune entuziasta, foarte noua si la zi asupra a ceea ce se intampla, fara pustisme si improvizatii gratuite.