Sunt de acord cu Cristi, cu Dragos si cu toti cei care nu cred ca profesorii sunt niste victime inocente ale sistemului sau ca proasta lui performanta e legata strict de salariu. Planuiam de mult timp sa scriu postul asta, chiar dinainte de inceperea grevei, dar am asteptat sa vad cum mai evolueaza lucrurile. Care lucruri, evident, sunt impartite.

Pentru cei mai multi absolventi de facultate care devin profesori, aceasta e singura optiune posibila. De ce? Pentru ca e un curs, zic ei, firesc al lucrurilor si pentru ca nu-si imagineaza ca ar putea face altceva din simplul motiv ca ochelarii de cal nu le-au permis niciodata o mai mare deschidere si o cunoastere a altor optiuni. Sau chiar daca teoretic le cunosteau, ele implicau o munca mai mare, un volum sporit de cunostinte care nu se predau neaparat in facultate sau daca se predau totusi, trebuie citite printre randuri deoarece nu fac parte din "programa" clasica, o responsabilitate de care cei mai multi nu au chef. Pentru mai mult de 80% intrarea in invatamant e semnul unei mari comoditati.

De ce te-ai duce la interviuri unde conteaza mai mult ce ai in cap decat ce ai tocit 2 saptamani inainte de examenul de titularizare? De ce ai lucra intr-un loc de unde poti sa zbori urgent daca nu esti bun si nu intr-un loc unde nu te intreaba nimeni de sanatate? De ce ai studia in plus? De ce ai munci 8, 9, 10, 12 ore pe zi si nu 3, 4, 5? In conditiile in care toata facultatea te-ai rezumat la respectivele cursuri dictate, te poti rezuma in continuare la ele, predand altora acelasi lucru again and again and again?

Sa fim seriosi, majoritatea profesorilor nu se pregatesc in timpul liber, habar n-au de noutatile din domeniu si asta nu pentru ca nu au internet, ci pentru ca nu ii intereseaza. Dovada reactia profesorilor la aparitia noilor manuale si ma refer aici la cele de romana, caz pe care il stiu mai bine: Cine dracu e Gellu Naum si ce sa le spun io copiilor despre el? Ia uite, ce obscen, literatura cu adolescenti care injura! (mai sa fie, ce descoperire) Postmodernism adica vine dupa modernism? Care a scris critica despre Simona Popescu sa le spun si io ceva alora la lectie? Samd. Nimeni nu verifica ceea ce spun ei la clasa, decat in cazul inspectiilor (comunist cuvant!), precedate de o pregatire minutioasa si o educare a elevilor fiecare ce spune si urmate de fursecuri si cola in cancelarie. Sa se faca evaluari periodice ale profesorilor in legatura cu noutatile in domeniu, conexe cu subiectele din programa (cine a propus o noua abordare a scriitorului X, cum mai merg lucrurile, noi metode de rezolvare a unor probleme...etc), dar si in legatura cu capacitatea lor de a comunica.

Invatamantul romanesc pierde prin faptul ca e mult, dar mult prea teoretic (io din toata chimia imi aduc aminte niste hexagoane pe care le desenam pe tabla), prea putin specializat, mult prea incarcat, putin individualizat si bazat pe acumularea de informatii, dar fara structura si conexiuni intre ele, fara, cum zicea Cristi, sa inevete elevul nu sa le memoreze, ciunde sa le gaseasca atunci cand e cazul si ce sa faca cu ele. In multe cazuri, e vorba de niste functionari care impun elevilor niste scheme fixe, rigide si se enerveaza cand vreunu vrea sa iasa din ele (profesorul are intotdeauna dreptate! Nota 10 e a profesorului!). Pana la urma e o problema de mentalitate si intr-adevar, de sistem, in sensul organizarii informatiei ce trebuie predata. Dragos are dreptate: se perpetueaza mediocritatea. Elevii sunt slabi pentru ca nu stiu cum si ce sa invete, profesorii sunt slabi pentru ca nu stiu cum si ce sa predea. Un cerc vicios din care clar trebuie gasita o iesire.

Pe de alta parte (theres always another side), in mod ideal si teoretic profesorii au o oarecare dreptate: salariile sunt mici, nu cresc mult chiar atunci cand ai toate gradele, examenele luate...etc, trebuie investiti mai multi bani in cercetare, in conditii mai prietenoase de lucru, in materiale. Singurul meu dubiu este daca aceste materiale ar fi folosite, citite nu rasfoite, si nu ar sta in biblioteca vreuui cabinet de specialitate.

In plus, si asta o spun f sincer, exista si profesori absolut extraordinari, atat foarte bine pregatiti, cat si buni comunicatori. Procentul nu e mare, dar creste mai ales in facultati, unde nivelul este totusi altul si problema se pune diferit. Dar, cum spuneam, evaluarile periodice si serioase ar desparti un pic apele. Ceea ce mi s-a parut paradoxal este ca foarte multi dintre profesorii cu adevarat misto nu sunt populari printre elevii incremeniti in sistemul cu "profesorul dicteaza". Un profesor care te provoaca la dialog frustreaza. Un profesor care spune altceva decat ce e batut in cuiele traditionale deconcentreaza.

Nuante sunt multe si discutia ar putea continua. But I'm gonna stop here :).