Mi-am pierdut certificatul de nastere. Asta n-ar fi o tragedie daca acum ceva timp nu mi-ar fi expirat si buletinul. :) Se pare ca pasaportul e singurul acuma care imi mai garanteaza identitatea si nici asta pentru mult timp.

Ma aflam deci in fata unei duble probleme: certificatul si buletinul. Dupa ce bantui dupa sedii, schimbate de vreo doua ori in ultimul timp, gasesc locul magic. Locul magic avea bineinteles cateva cozi atasate, in functie de actele de care aveau oamenii nevoie.

Stau la coada pentru certificatul de nastere. Inca din fata usii, auzeam urletele functionarei. Mi-o imaginam la 50 de ani, machiata strident si cu permanent. Asa era. I-am explicat ca mi-am pierdut certificatul si ca am nevoie de el pentru buletin, care a expirat. Pare logic. Dar nu. Percepe greu ca nu am buletin valabil, tot mi-l cere. Aveam la mine buletinele parintilor, certificate de casatorie, colectionasem toate actele familiei. Degeaba. Sa ma duc sa-mi fac buletin provizoriu si cu el sa vin la ea sa-mi fac certificat si cu el sa-mi fac buletin permanent. Cat dureaza povestea? Mult!

Ma duc sa vad ce-mi trebuie pentru BI provizoriu. Bineinteles, certificatul de nastere. Acel certificat de nastere pentru care aveam nevoie de buletin. uite, un cerc, ce frumos se invartea in capul meu. Ma intorc. Mai stau un pic la coada, ca tot ma obisnuisem. Cand intru: "e 11, am terminat programul". Ma uit la ceas: "E 11 fara un sfert". O colega ma corecteaza: "E 11 fara 10". Functionara minune: "Ciudat, al meu arata 11. Daca zice colega, e 11 fara 5. Ai 5 minute". Bine, 11 fara 10, fara 5, fix e cam acelasi lucru pentru doamna.

Intre timp, intrase si seful ei. Eu ii explic ca pentru buletinul provizoriu am nevoie de certificat de nastere. Incepe sa urle ca nu-i asa, ca de unde am scos asta, ca nu scrie asa. Sare si seful, ca el n-a dat dispozitia sa fie scris de certificatul de nastere. Amandoi urla la mine. Ca nu stiu sa citesc pana la varsta asta, ca mint, ca sa invat sa citesc, ca vreau sa ma ia de mana sa citim impreuna? Vroiam, dar le era lene.

Ma duc la avizier si pozez afisul. Unde scria clar la acte necesare certificatul de nastere. Ma intorc cu mobilul si-i arat poza. Se prinde greu ca e vorba de o poza, mai ales ca i-o zoomam in fatza sa priceapa. Ii spune sefului ca ea nu stie ce poze am eu acolo.

Seful se uita, zooom, aaa, da, chiar scrie. "Pai bineinteles ca scrie, domnisoara, dar nu-i obligatoriu. Daca nu-l ai, asta e". "Pai mi-ati spus ca nu stiu sa citesc". "Aaa, cum sa spunem asa ceva? E o problema de comunicare, de intelegere. Ati inteles gresit". Ok, deci nu sunt doar analfabeta, sunt si grea de cap.

Inca sunt un om fara identitate. Asta pentru ca, am uitat, am intrebat daca in locul buletinului expirat, nu poate fi considerat act de identitate pasaportul. "Unde ai vazut tu domnisoara sa te legitimezi cu pasaportul?" Chiar asa...

Stiu ca postul asta e boring, dar sunt nervoasa.