Costi Rogozanu, Fuck the cool! Spune-mi o poveste, Polirom

Ce poveste mi-a spus mie la prima vedere titlul

Pai m-am gandit la un manifest. Cineva, critic literar sau scriitor, s-a saturat 1. de lipsa de substanta a cool-ului si 2. de toate artificiile literare, imbarligaturile stilistice, afectarile din carti. Si vrea povesti, povesti pe bune, nu mai vrea texte cool atat prin subiect cat si prin reteta, ci vrea intamplari, viata, oameni.

Si coperta

Mi-a placut din prima. Corporatism versus urban. Doua forme de cool: cool-ul asa zis pustesc pe de-o parte, colorat si viu (cliseu si pentru creativii din advertising) si cool-ul corporatist pe de alta parte, care se masoara in contracte castigate si rate card-uri mari.

Ajungem si la text(e)

Putin dezamagitoare in raport cu promisiunea. Lumea contemporana, in sensul ei corporatist, vedetist, glam, grabit, concret, mercantil nu a fost prezenta pana acum in literatura actuala. Temele contemporane erau legate mai mult de tineri, droguri, pusti, sex, societate. High-class-ul a fost ignorat cu succes pentru ca nu era demn de literatura. :)

Costi Rogozanu a spart bariera asta si a scris despre oamenii lumii noi, grabiti, bogati, singuri si deprimati. Misto. Numai ca... i-a expediat cam repede, le-a semnalat existenta fara a le diseca mecanismele, i-a pus in anumite situatii fara a intelege, cititorul, prea bine de ce.

Ok, e o lume superficiala, am inteles, unde iubirile se traduc prin sms-uri banale, unde vedetele au nevoie de confirmari si reconfirmari, o lume a unei frici continue, unde joburile de zi cu zi ne mananca existentele si unde aparentele conteaza prea mult. Costi Rogozanu da sentimentul ca ii priveste de sus, lejer, ironic si ca nu nuanteaza suficient.