Nu pricep prea bine de ce toate romanele cu tema din lumea tehnlogiei trebuie sa cuprinda neaparat si o apocalipsa. Viziunea asta cyber punk e cam depasita si nu mai pare atat de spectaculoasa cum era la inceput. Peste tot se intampla ceva evil, imposibil de controlat datorat tehnologiei, computerele dau peste cap ordinea fireasca a lumii, e haos, dezastru, se strica tot.


Virusul, Hari Kunzru, editura Polirom

Romanul lui Hari Kunzru, Transmission pe numele sau netradus, are marele avantaj ca scriitorul stie ce vorbeste si nu inventeaza cine stie ce lucruri despre computere, cum se mai intampla. Din fericire, nici nu o ia razna sa ajunga in povestioare cu lumi inghite de computere si cu planuri care se confunda. Virusul se plaseaza in contemporaneitate, se leaga bine de tot de concret si, cu ceva imaginatie, pare chiar usor plauzibil. Usor, pentru ca exagerarile fac parte din farmecul literaturii, nu? :)

Virusul se bazeaza pe nesiguranta noastra in relatie cu masina si pe faptul ca de fapt lumea noastra informatizata e de fapt fragila si usor de destabilizat daca isi pune un programator destept capul cu ea. Iar programatorul destept se numeste Arjun Mehta.

Arjun vine dintr-o clasica familie indiana si, bineinteles, vrea sa ajunga in America la o companie de software. Cum e personajul? Naiv, pe lumea lui, fara sa inteleaga prea bine the big bad world in care intra, cu un set de prejudecati culturale bine scris in procesorul personal, pasionat pana la obsesie de filmele de la Bollywood,  fara experienta de viata si credul. Va imaginati fericirea lui cand o companie de placement il asigura ca va avea un job in America, trece peste indoielile familiei, isi face bagajele si incepe sa viseze la Sillicon Valley (we all do, nu?).

Visul american nu e insa asa roz si Arjun se trezeste ca de fapt nu are job, dar ca prin contractul cu firma din India trebuie sa-si gaseasca. Dupa cateva incercari temporare, Arjun ajunge la o companie de antivirusi unde lucrurile par sa mearga ok, desi nu atat de ok cum le povestea el parintilor la telefon (ca e in boardul de conducere, ca are responsabilitati importante). O cunoaste pe Chris, care ii zdruncina serios conceptiile despre lume prin stilul ei nonconfrmist si libertin, care il paralizeaza. Nu intelege cum e cu sexul, cu drogurile sau cu alte ingrediente ale vietii moderne. Prin contrast, naivitatea lui e cuceritoare.

Cand se vede in situatia de a fi dat afara, Arjun recurge la ultima solutie: face un super virus care infecteaza tot, de la comunicarea in aeroporturi pana la sistemele de filtrare a apei, dand practic lumea peste cap. Cum spuneam, apocalipsa. Virusul poarta numele unei actrite din filmele indiene, Leela, care iti danseaza pe monitor si face haos in calculator. :) Ciocnirea culturilor e totala si e exprimata in multe feluri in carte, de la afaceristi care-si stabilesc contractele in functie de cat de bine joci golf pana la firele nevazute ale filmelor indiene.

Povestea are de fapt mai multe planuri, aproape paralel intram in viata lui Guy, un manager de succes al unei companii de publicitate, a sotiei lui care ajunge PR la ultimul film al Leelei si la relatia lor in care nu toate lucrurile sunt spuse. Mai e si povestea leelei zahir, actrita si dansatoarea care e prinsa in industria complicata a Bollywood-ului si in interesele orgolioase ale mamei ei.

Intr-un fel, cartea e o satira la adresa societatii contemporane, a carei perfectiune se traduce in cifre de afaceri, lucruri scumpe, cultura corporatista si branding, tehnologie inalta, dar care se pot evapora intr-o clipa, voit sau nu (un exemplu e ce se intampla cu Guy, dar nu spun mai mult).Virusul asimileaza lumea contemprana, se plimba prin ea, uneori de parca ar fi subiect de stiri, de informatii exacte. E scrisa cu umor si alert, e catchy si te prinde repede, desi uneori ingrosarea tuselor devine de la amuzanta la iritanta. Totusi, are un aer de firesc, de familiaritate cu lumea respectiva.

Si totusi, as vrea o carte unde tehnologia sa nu mai aiba aerul asta amenintator, ci sa fie, pur si simplu, parte din viata personajelor. Fara virusi, fara apocalipse, doar computerul nostru de zi cu zi, cu conexiune rapida la net, bineinteles.