Viata si opiniile filosofice ale unei pisici de Hippolyte Taine e o carticica mica-mica, aparuta la Editura ART (care nu i-au pus coperta pe site...). Am gasit-o la targ la standul editurii, cei de acolo fiind excesiv de doritori in a-ti prezenta cartile in cele mai mici detalii. De fapt  editura Art e foarte vizibila in ultimul timp, adica cine se astepta sa vada bannere cu Robbe-Grillet la metrou?

Carticica mica-mica, de 57 pagini (dintre care maxim 30 cu text - 10-15 minute de lectura), are trei parti. Evident, cand am vazut pisici, am ciulit urechile, am zis miau si am luat-o imediat. E o reteta sigura pentru obsedatii de blanita torcatoare si zgarietoare (btw, si Luciat a scris azi despre pisici). Miau!

Radu Paraschivescu scrie un text delicios despre superioritatea regala a pisicii, despre cum ne domina si cum noi o iubim orice ar face si despre "strategiile ei de cucerire". "Stii din capul locului ca ai de-a face cu o traficanta de emotii, dar te lasi imbrobodit", "altii isi ingroapa fata in blana ei si se trezesc in felinirvana", "pisica mimeaza vulnerabilitatea, dar in spatele moliciunii ei retractile se ascunde un psihic de ciment si o voluptate a sfidarii cum mai vezi doar in filmele cu gangsteri care provoaca politia". :) Miau!


Taine si pisica lui. Foto de aici

Fragmentul lui Taine este de fapt o bucata din Voyage aux Pyrenees (nu stiam eu asta, scrie in carte). Pisica intelege viata in felul ei, de cand e un ghemotoc cu ochisorii lipiti pana se face mare si inteleapta. In lumea pisicii cruzimea e naturala, inocenta (isi baga botul in sangele prietenei ei, gasca, taiata de stapana), fericirea se raporteaza la lucrurile familiare- atunci cand e cald fericirea inseamna, fireste, sa dormitezi langa o balta (...) iarna, fericirea inseamna sa stai langa foc, in bucatarie.

Lumea pisicii se defineste in cateva coordonate simple, luate in serios de fiinta imblanita, care gaseste explicatii profunde recompunand lumea in care traieste. Incepi sa te intrebi daca explicatiile tale nu sunt la fel, raportate insa la alte coordonate familiare.

Cat despre soare, nimeni nu se poate indoi de rostul lui: este o imensa faclie rosie care se plimba deasupra oului pentru a-l praji la foc mic, a fost spart special  pentru a patrunde caldura, gospodina face mereu asa. Lumea este o imensa omleta. Miau!

In final, sunt cinci pisicovenii frantuzesti in transpunerea lui Serban Foarta, cinci poezii (autori: Lemaitre, Baudelaire, Charles Cros, Moncrif si Joachim du Bellay) despre, ati ghicit, pisici.

Pisoiule, sfant oaspete-al batranei mele case
Elasticul tau spate fa-l arc saufa-te ghem
In poala-mi,  - dandu-mi voie, de cate ori te chem,
Sa mangai catifeaua lascivei tale rase.

Ce mai, pisicile sunt tare complexe, nu-i asa, Dada? :) Nu ne ramane alta solutie decat sa le mangaiem. Miau!