Zilele astea o sa scriu despre Tihna, o super carte scrisa de Attila Bartis. Pana atunci, un interviu cu el pe Noua Revista Vorbita si altul in Noua Literatura (pagina 16).

Am remarcat ca am o repulsie organica in ultimul timp fata de un anumit tip de patetism. Cand vad "cuvintele infame" si demonetizate in propozitii cliseistice mi se zbarleste parul si ma amuz teribil.

Adica... poate oamenii sunt sinceri, nu neg asta. Si simt sincer toate dulceturile si amarurile pe care le spun/scriu/canta/exprima intr-un fel sau altul. Poate pelteaua e autentica. :) Desi, cand e autentica, parca n-o exprimi in clisee vechi de sute de ani si de milioane de pagini.

Sunt metaforele la prima mana, legate de obicei de cuvinte precum cer, zbor, aripi, etern, fiinta, insula, singuratate, umbra, timp, disperare, flori, mister, de sintagme "absconse" si de aforisme profunde. Ma plictisesc ingrozitor. Sunt cuvinte golite de sens, comune

E greu sau e usor sa fii diabetic de patetic? Personal, cred ca e al naibii de usor, ca sunt primele lucruri care-ti vin in minte, mai ales ca ai un background numai bun pentru asa ceva din liceu si scoala generala. Numai ca... ceea ce suna bine in perioada romantica, in perioada grecilor vechi, chiar si in modernism suna fals si cu exces de zahar acum.

"Scopul meu naiv şi banal de a arăta o imagine promovată chiar de media, o diagnoză superficială a societăţii, o ironie a clişeelor identităţii româneşti, a fost percepută ca un act antiromânesc şi a fost confruntată cu o vehemenţă pseudopatriotă . (...)

Am 24 ani şi trăiesc într-o ţara în care lipseşte simţul civic, iar coeziunea există doar atunci când apare un duşman iluzoric. Există o mentalitate anacronică, naţionalistă, mistico-religioasă care este un model unicat şi acceptat. (...)

Eu sunt acel tânăr dezamăgit care (neavând exeperienţa în asemenea scandaluri) nu-şi găseşte vocea proprie. Concluzie nu există, doar un lucru îmi este clar: eu sunt mai şocat decât publicul."

Benedek Levente vorbeste despre expozitia sa (asta), intentiile, interpretarile, moralitatea, nationalismul unora si alte lucruri interesante pe care le puteit citi pe larg pe blogul lui.

Pe 9 octombrie se va decerna premiul Nobel pentru literatura. Se pare ca nu-l va lua un american. Secretarul general al juriului, Horace Engdahl, spune ca literatura americana este insulara, izolata, nu sunt destule traduceri si nu participa in marele dialog al literaturii...

Europa e, evident, centrul culturii. Buba americanilor, mai zice domnul in cauza, e ca sunt prea sensibili la cultura lor de masa, ceea ce le scade nivelul discursului literar.

Mai e credibil premiul Nobel in cazul in care problema se pune atat de... elitist? Intolerant? Restrictiv? Limitat? Si ne mai miram ca Vonnegut n-a castigat niciodata?

Apropos de Nobel, s-au dat premiile Ig Nobel. :)

LITERATURE PRIZE. David Sims of Cass Business School. London, UK, for his lovingly written study "You Bastard: A Narrative Exploration of the Experience of Indignation within Organizations."

BIOLOGY PRIZE. Marie-Christine Cadiergues, Christel Joubert,, and  Michel Franc of Ecole Nationale Veterinaire de Toulouse, France for discovering that the fleas that live on a dog can jump higher than the fleas that live on a cat.

ECONOMICS PRIZE. Geoffrey Miller, Joshua Tybur and Brent Jordan of the University of New Mexico, USA, for discovering that a professional lap dancer's ovulatory cycle affects her tip earnings.

Toate premiile, cel putin la fel de haioase, aici.

Lick Lit - Sapphic fiction
Sick Lit - Novels calculated to shock or revolt
Hic Lit - drinking memoirs
Schtick Lit - Footnotes, characters named for colors, and other look-at-me machinations.
Wik Lit - books actually or apparently written by a committee (see anything that's come out of a creative writing workshop).

De aici, unde sunt mai multe. :) Alte idei?